Nikon D4 - Stăpânul întunericului



  Cu siguranta, cei de la NASA se vor bucura, dupa ce Nikon a scos la vanzare cel mai performant DSRL produs de ei pana acum. Astfel, vor putea fotografia si  fata nevazuta a lunii, fara blitz! De fapt revolutia a inceput acum 4 ani, cand Nikon D3 spulbera limitele valorilor Iso folosibile la modul real. Acum ce sa zic, daca la Nikon D3 aveam nevoie de lumanare, ptr a fotografia dupa apusul soarelui,



la Nikon D4 nu mai sunt nevoit sa folosesc lumanare!


 Si culmea, coafura rezista! In sensul ca am reusit sa fotografiez un Sacal, ce aluneca prin noapte, bazandu-ma pe autofocus. Voi posta cele 2 cadre trase in conditii in care orice sistem autofocus nu face decat sa se balbaie lamentabil. Vom ajunge si la capitolul acela, acum insa voi incerca sa leg un review care sa raspunda la cateva intrebari, pe care si le pun multi dintre noi. Vreau sa va avertizez ca va fi un review atipic, realizat ptr. mine, ptr. a afla cum se comporta aparatul in conditiile reale, in teren. Am evitat conditiile sterile de testare, cu lumini de blitz, controlate, care favorizeaza de cele mai multe ori rezultatele testelor. Am pus aparatul in cele mai grele situatii de iluminare, uneori cu surse multiple, care produc un haos in "mintea" oricarui procesor de imagine., Am fotografiat la iso mare, in situatii in care trebuia sa si subexpun, mai exact subiecte luminate intens, pe fundal intunecat (situatie comuna la Wild life), tocmai ptr a vedea la modul realist care e limita acestui aparat. Asta, deoarece am gasit pe net diverse pareri si teste comparative, care clamau vocal faptul ca nu se merita trecerea de la Nikon D3s, la Nikon D4. Trebuie sa recunosc, Nikon D3s inca tine steagul sus, este o camera capabila, dar noul model, Nikon D4, are cateva atuuri, care nu pot fi intelese doar citind si comparand fisa tehnica a celor doua camere. Iar greseala unora din cei care au facut comparatiile ar fi tocmai faptul ca nu au impins aparatele la limita, au folosit conditii "medii" de stres, aflate in zona de "confort" ptr. ambele modele.  Nu voi prezenta insa un comparativ, voi puncta doar zonele in care D4 se detaseaza usor de modelul mai vechi, precum si noutatile absolute, de care Nikon D4 nu duce lipsa. Nu am sa enumar acum dimensiuni, greutate sau alti parametri fizici pe care sunt sigur ca le stiti deja, dar voi spune ca design-ul lui D4 este unul care mi-a placut in mod special, iar ergonomia oferita este deja la un nivel superior.



   La capitolul ergonomie am remarcat iluminarea butoanelor, care mi-a amintit de noptile cand incercam sa fac ceva peisaje, chinuindu-ma sa iluminez aparatul cu telefonul sau cu o lanterna frontala.
   Schimbarea care nu m-a incantat din cale afara, a fost la nivelul sursei de alimentare, aparatul fiind dotat cu un model nou de baterie, incompatibil cu cele 4 baterii pe care le am de la D3. Noua baterie area chiar si o capacitate mai mica decat vechile baterii, dar numarul de cadre realizate cu acesta capacitate micsorata este comparabil cu cel realizat de Nikon D3. Singurul avantaj, ca sa vad totusi jumatatea plina a paharului, ar fi ca acum avem un timp de reincarcare micsorat cu 20 - 25%. Asta este extrem de folositor in cateva situatii specifice.
  O alta schimbare "semispectaculoasa", dar revolutionara, este la nivel de mediu de stocare. Prima impresie, atunci cand am avut contact cu specificatiile lui D4, a fost de mirare/dezamagire. Dupa ce am folosit camera echipata cu noul card de memorie SQD, am inteles ce primeam de fapt: cel mai performant mediu de stocare, ce depaseste lejer tot ce e mai bun in oferta Compact Flash. O memorie ansamblata intr-o carcasa mult mai mica si mai robusta decat CF-ul, folosind sistemul de contact prin alunecare (gen SD), contact mult mai fiabil decat pinii folositi ptr. CF. Noile memorii au si alt avantaj, in afara de rata mare de transfer (125 Mb, fata de 90 Mb la CF), sunt mai ieftine decat CF-urile de aceiasi capacitate. Momentan sunt produsea doar de Sony, si au  doua capacitati: 16 si 32 Gb.

  Dar astea pot parea plictisitoare, senzatia adevarata o veti avea atunci cand trageti o rafala de 80 de cadre, iar memoriile se vor comporta admirabil, golind buffer-ul extrem de eficient.



   Cu siguranta, multi se vor intreba: Si la ce foloseste sa mitraliezi atatea zeci de cadre, cand fotografii adevarati realizau FOTOGRAFIA doar cu o singura declansare? Am sa va dau unul dintre exemple, o situatie in care o rafala prelungita ma poate ajuta sa scot fotografia dorita;
  In Spania, participam ca fotograf la Fiesta Moros y Cristianos, un spectacol plin de viata, ce tine cate 3-4 zile, cu momente in care sunt reeditate atacurile piratilor Mauri, ce davastau tarmurile Spaniei acum cateva sute de ani. Si noaptea, pe plajele luate cu asalt, incercam sa fotografiez momentul in care tunurile detonau, aruncand obuzele. Am pasit plin de aroganta pe acele plaje, cand mi-am luat D3-ul, considerand ca va fi floare la ureche! Ei bine, surprize, surprize! Nu reuseam sa ma sincronizez si sa estimez corect timpul scurs de la aprinderea fitilului pana la detonarea propriuzisa. Uneori era mai lung, alteori mai scurt, iar buffer-ul D3-ului era prea mic ptr. a acoperi decalajul. Asa ca declansam si ramaneam fara buffer pana sa detoneze, ori incercam sa nu declansez imediat dupa aprinderea fitilului si ma trezeam ca tunul detona inainte de a incepe sa declansez eu...





  Sa va mai spun cum e sa focalizezi pe niste siluete ce se agita prin noapte? Ca lumina aveam doar cand era foc la gura tevii! Acum abia astept sa ajung in iulie acolo, sa fac tunurile alea de ras!

  Revenind, trebuie sa recunosc, noile memorii, realizate de Sony, cred ca se vor impune pe gama pro, la urmatoarele generatii de aparate foto. Iar eu am chiar o frustrare, ca nu au dotat aparatul cu ambele porturi de memorie SQD! Au ales sa pastreze un port de memorie CF, probabil in ideea ca utilizatorii au deja CF-uri performante, la care nu ar renunta cu placere in momentul asta. Au incercat un compromis, dar pe mine nu m-au convins, mai ales dupa ce am tras folosind SQD-ul. Ca o paranteza, producatorul ofera un card SQD si un cititor dedicat, in fiecare cutie de Nikon D4! Surpriza a fost ca nu au anuntat asta in prealabil. Iar daca suntem la capitolul asta, in Romania este oferit si un blitz SB 910 gratuit, celor care achizitioneaza in perioada asta aparatul. Precomenzile au depasit orice asteptare, iar oamenii sufera privind zilele din calendar, pana la urmatoarele loturi ptr. vanzare.
  Trebuie sa recunosc ca sunt printre putinii fericiti care au avut la dispozitie camera in Romania, asa ca nu am ratat ocazia si am urcat la munte impreuna cu Vanessa si Misha:




 Si am fost atent, la fel ca in review-ul ptr. D7000, la comportamentul senzorului pe canalul de rosu, atunci cand supraexpuneam, ptr. a compensa zapada. Am regasit detalii si nuante subtile, redate impecabil, chiar si la iso mare. Aici aparatul surclaseaza generatia anterioara, fara probleme. Se stie, ca la generatiile mai vechi, canalul de rosu se suprasatura imediat cum aparea supraexpunerea. Aici nu e cazul.




  Noul modul care gestioneaza expunerea, alaturi de noul senzor, fac viata mai usoara atunci cand fotografiati in conditii atipice. Am fost atent si la modul de reproducere a pielii umane, sunt si aici imbunatatiri. Portretele de mai sus au fost realizate la temperaturi sub zero grade, asa ca nuantele pot sa para usor fortate. Nikon D4 reproduce cu mare acuratete nuantele, pana la valori fanteziste ale Iso.
  Am trecut apoi aparatul si prin studio, simuland o sedinta foto de produs, tot cu iluminare dificila, extrem de contrast, dar cu subiect negru pe fundal negru. Ma intreseau gradienti, precum si detaliile in negru. Rezultatul e acesta:





 Am facut si ceva macro, atent la finetea detaliilor. Trageti singuri concluziile:



  Dar interesant ptr un aparat de asemenea calibru, este comportamentul la iluminare slaba, de slaba calitate (din punct de vedere al balansului de alb), cu subiecti in miscare rapida. Si unde puteam sa gasesc formula completa? La o sala de Tae Bo si Fitness.
 Un cadru la 33000 Iso:


  17.000 Iso:

 
9000 Iso:



  6400 iso:




  7200 Iso:



   65.000 iso:




  Am trecut apoi pe la Kangoo Jump, cu 12.800 Iso:




  17.000 Iso:



  Am fost multumit cand am vazut nuantele pielii, precum si reproducerea culorilor la valori Iso pana acum fanteziste (65000 Iso)
 Cand am iesit de la sala am oprit pe malul Dunarii, ptr. un cadru cu timp lung:



  Privind astfel peste Dunare, mi-am zis sa scot a doua zi aparatul prin Dobrogea, sa vad cum interactioneaza, chiar daca perioada nu este cea mai buna ptr fotografiat prin zona aia. Asa ca zis si facut:



  Nikon D4 fotografiaza ptr. prima data Dobrogea:










  Stiu, ptr unii nu sunt decat niste pietre, niste texturi; dar ptr mine sunt cu mult mai mult!
  Am testat si o noutate implementata perfect, care va prinde serios  la public. Cel putin, pe mine, m-a incantat sa gasesc optiunea de a realiza un film TIME LAPSE, fara sa fiu nevoit sa trec fotografiile prin calculator. Totul se petrece in camera, la 2 secunde dupa ce s-a terminat seria de cadre trase, aparatul iti ofera filmul gata ansamblat. Asta inseamna salvarea multor ore de munca! Aceasta functie va fi apreciata de multi utilizatori, cu siguranta.


  Apoi am zis sa trecem la subiectul principal, atunci cand vine vorba de Dobrogea: Fotografia de pasari. Dar ptr. asta aveam de trecut niste munti, misiune aproape imposibila, chiar daca Muntii Dobrogei sunt de fapt niste dealuri...



  Prietenul meu, Gabriel Jinga (viitor posesor de Nikon D4) m-a purtat pe drumuri pe care nu as fi crezut sa vad vreodata o masina, cel putin nu una sanatoasa la cap , dovada stand nenumaratele situatii in care nu ne mai deplasam pe roti, ci prin rostogolire peste pietre:



  Dar cum, necum. am reusit sa ajungem si la Vadu, ptr sesiunea de pasari, iar ptr. ca sarcina sa fie extrema, am trecut direct la pasari in zbor (BIF):











   Ca o paranteza. pentru "pasaricari" raportez urmatoarele specii vazute la Vadu: prima Barza pe anul acesta, la cuib, pe un stalp din sat; Batausi, Ciocintors, Pupaza, Maracinari, Garlite mari, Rata mica, Rata caraitoare, Lingurar, Starc cenusiu, Nagat, multi Grauri...
  Asa am constatat ca noul modul AF este o bijuterie tehnologica, rata de cadre perfect focalizate fiind penalizata doar de stangaciile mele. Absolut ireprosabil s-a comportat modulul autofocus, si am sesizat diferente evidente fata de generatia anterioara. Am tras cu D4 atasat la un obiectiv Nikon 600/4 la care am adaugat teleconvertoarele TC 1,4x si TC 2x III. Asa am sesizat comportamentul punctelor de focus sensibile la f 5,6 (TC 1,4x) si cel la f 8 (TC 2x III). Cu TC 2x III viteza de focusare scade dramatic, dar precizia este inca mare.

 Senzori in cruce, activi  la teleobiective cu deschiderea maxima la f 4, sau mai mult (2,8-2-1,4) reprezentati cu portocaliu, cei in linie cu alb:
 Senzori in cruce, activi  la teleobiective cu deschiderea maxima la f 5,6 reprezentati cu portocaliu, cei in linie cu alb:
   Senzori in cruce, activi  la teleobiective cu deschiderea maxima la f 8, reprezentati cu portocaliu, cei in linie cu alb:
 Combinatia 600/4 + TC 2x III ( deschiderea maxima la f8) este astfel viabila, singurele aparate capabile de asa ceva fiind Nikon D4 si Nikon D800.
 Sensibilitatea si precizia sistemului AF a fost testata si confirmata de o situatie  neasteptata, cand un Sacal a trecut in fuga peste camp, la jumatate de ora de la apusul soarelui. Aparatul a reusit sa gaseasca si sa mentina focusul pe un animal care se confunda cu iarba prin care alerga, eu fiind la randul meu intr-o masina care mergea!!! Aici am fost pur si simplu lasat fara piuit! Am vazut la modul real ce e in stare un sistem autofocus, sensibil pana la -2EV (alta noutate absoluta, valoare care nu se mai regaseste la nici un alt DSRL de pe planeta) Si am avut parte de o greseala care a fortat serios senzorul: setarea de auto Iso era limitata la o limita superioara de 25600 iso, iar dupa ce am fotografiat am constatat ca aveam o subexpunere de -3 trepte!!! Cadrul acesta, tras cu alt aparat, ajungea in secunda 2 la cosul de gunoi. Nu este o reusita prea mare cadrul in sine, ci faptul ca aparatul a fost competent, si mi-a permis realizarea lui. Singurul incompetent din ecuatie am fost eu, care nu am schimbat limita maxima ptr. auto Iso...



  Inainte de apusul soarelui am avut si o sesiune foto la Popandau, dar asta nu a pus nici un fel de probleme:






 Iar acum a venit timpul sa va prezint rezultatele testarii la valori iso cuprinse intre 100 si 203200.
 Cadrul de test a fost realizat pe lumina de slaba intensitate, fara blitz-uri, iar subiectul negru a fost plasat pe un fundal intunecat, ptr, a simula o situatie reala cat mai dificila din punct de vedere al zgomotului de imagine. Voi pune cadrul in ansamblu, apoi crop la 100% din centrul imaginii;














  La sfarsit am lasat testarea comportamentului la subexpuneri de pana la -12 trepte, ptr. a ne face o idee despre performantele Dinamic Range. O sa va intrebati la ce foloseste sa faci o fotografie subexpusa cu mai mult de 3 trepte si sa o prelucrezi ptr. a scoate ceva din ea. Eu am fost nevoit sa recuperez detalii si culori din penajul aflat in umbra profunda, al unei pasari ce zbura pe un cer luminos. Un astfel de aparat imi va permite sa fac recuperari, imposibile cu putin timp in urma!
 Testul este prezentat astfel: primul cadru este jpg-ul rezultat din Nef, asa cum arata acesta pe monitorul apartului, de la -7 trepte in sus doar un simplu cadru negru, lipsit de detalii. Urmatorul cadru este cel recuperet din acelasi Nef, cu o simpla editare a curbelor.

 Expunerea etalon:



  - 4 trepte subexpunere:



  
 -5 trepte subexpunere:




  -6 trepte subexpunere:




  -7 trepte subexpunere:




   -8 trepte subexpunere:




  -9 trepte subexpunere:




  -10 trepte subexpunere:



 
  -11 trepte subexpunere:




  -12 trepte subexpunere:




  Am constatat ca pana la 6 trepte de subexpunere pot recupera foarte bine detaliile si culorile, iar la 12 trepte subexpunere inca mai regasesc detalii in fotografia recuperata. Alt comentariu este de prisos ptr. mine. Sper ca genul asta de testare sa fie preluat apoi aplicat si altor marci de aparate. Testarile noastre vor continua, volumul mare de munca nu mi-a permis sa intru in detalii, am incercat sa acopar o plaja cat mai variata de subiecte si de conditii de fotografiat. Multumesc firmei Skin ptr sprijinul acordat pana acum. Precizez cat mai clar, ptr "comentatori": Review-ul nu a fost platit, sau comandat de Nikon/Skin. L-am facut cum am considerat de cuviinta, incercand sa raspund la intrebarile care ma framantau in legatura cu acest aparat. Ca am reusit sau nu sa raspund si intrebarilor pe care le aveti voi, urmeaza sa aflu din comentariile care vor urma testului.






Comentarii

  1. nice... sa-l folosesti cu placere!!!! dar... si un dar... eu prefer sa nu vad de fel masini pe meleagurile alea ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Nici eu nu sunt adeptul deplasarilor cu masinile prin toate albiile paraielor, sau poienitele cu bujori, dar acum transportam echipament mult, greu, iar traversarea muntilor pe jos ar fi fost imposibila. Promit sa nu mai fac!

    RăspundețiȘtergere
  3. intradevar deosebit; un aparat de anduranta unde nu mai esti stresat ca nu ai blitul la tine; cum outside D3 a lasat impresie f buna, asteptam si teste cu D4 "in teren". putina ploaie, ceata, viteza mare, etc. is convins ca trebe sa iasa si cu lumina stinsa atat timp cat si la high iso si subexpus ai inca detalii.

    RăspundețiȘtergere
  4. Felicitari pentru review. A fost destul de amplu si a prezentat situatii reale nu numai fotografie de laborator. Inca odata felicitari, si multumim pentru efort.

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu se putea ca NikonD4 sa nu ajunga si in mainile lui Mircea cine altul ne putea da cele mai pertinente impresi decat Maestru M.Am citit cu mare interes si prin prisma ca voi fi un viitor proprietar de Nikon D4 si cred ca la cat costa voi dormi cu el in pat.
    Impresionante culorile , rapiditatea focusului, si mai ales dotarile cu care vine D4.Impresionant este iso ma uimit sunt posesorul unui D3s si stiu ce zic dupa ce am vazut de ce este capabil.Va recomand sa cititi acest material de mai sus este mai mult decat se putea cere de la Mircea, MULTUMESC .

    RăspundețiȘtergere
  6. recapitularea unui novice: am citit tot, desi nu am inteles nici 5%......cursuri de alfabetizare pentru cei care vad un aparat foto doar cand pleaca in concedii nu organizati? :P in concluzie, nu prea stiu cu ce se mananca toata tehnologia asta, dar taaaaare as mai vrea si eu aparatul :D

    RăspundețiȘtergere
  7. Multumesc! cel mai bun review pt D4 pe care l-am vazut!

    ps: nu pot decat sa sper ca veti avea ocazia sa faceti un review pentru d800e :) stiu ca e un aparat pentru studio, nu pentru wild-life, dar... speranta moare ultima, cum se spune :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Ai grija ce-ti doresti!!! Ca se poate intampla. In cazul lui D800, chiar ai noroc, acum plec spre Constanta, de unde, maine dimineata voi cumpara D800-le, cu care voi ramane in Dobrogea 2-3 zile, ptr teste. Urmeaza un review cat de curand la Nikon D800. Il bag din prima la Wild life, voi incerca sa fotografiez pasari la Vadu. In noaptea asta dorm pe campurile de la Vadu, sa-mi dau seama ce gasesc, si prin ce tufisuri!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. sunt curios... este vorba despre d800 simplu sau versiunea E, adica fara filtrul anti-aliasing?

      Ștergere
  9. Felicitări Mircea pentru modul în care ai realizat testul, atingând noțiuni care nu apar niciodată scrise în caracteristicile tehnice ale vreunui aparat.

    :) Nu am avut probleme decât cu faptul că trebuia să citesc de două ori fiecare valoare ISO ca să fiu sigur că-i vorba de aceea valoare. Pune și tu punctele alea care despart miile de sute! :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Bravo Mircea !!! Am fost impresionat de profesionalismul reviewului. Calitatile noului senzor sunt de necontestat. Sunt curios sa ne spui ce parere ai de schimbarile facute, in ceea ce priveste modul de selectare a punctelor/si tipului de AF. Aranjamentul butoanelor la D3/D700 imi pare ideal (cel putim cand aparatul sta in pozitie normala).

    RăspundețiȘtergere
  11. Felicitari atat pentru review cat si pentru toate fotografiile frumoase cu care ne bucuri de fiecare data sufletele!
    Daca nu as fi fost acolo, nu cred ca as fi crezut ca e posibil sa fotografiezi aproape pe intuneric, pe fereastra, si din mersul masinii un animal care fuge pe camp. E vorba despre sacalul care ne-a taiat calea traversand soseaua prin fata masinii, si pe care Mircea a reusit sa il prinda in cateva cadre, si asta de la o distanta de 100-150m. Toata admiratia atat pentru sistemul de autofocus al lui D4, cat si pentru viteza de ochire si stabilitatea mainii cu "tulumba" de 600mm.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

OM 1 - Preview. The Show Must Go On!

Cum e cu Autofocus-ul

Olympus OM D E-M 1 Mk II review - or how can you win, when everyone else thinks that you have lost…