Pagini

miercuri, 28 decembrie 2011

Zboară randunele!



  Cu ceva timp in urma umblam prin Dobrogea, pe o caldura de nedescris. Cautam păsari.




 Iar la un moment dat am zărit un loc cu ceva actiune:


 Erau Randunele si eu mă intrebam daca merita sa ma apuc de fotografiat, stiti voi... vrabii, gugustiuci si randunele... parca e jenant sa faci. Sau ciori! Cine dracu mai pozeaza Ciori?


 Degradant! Sau cel putin asa aveam eu impresia pe atunci (intre timp m-am apucat de pozat Ciori). Si cum altceva nu se arata, m-am sacrificat. M-am dus la pozat Randunele. Habar nu aveam in ce ma bag!!! Si la propriu si la figurat. Asta ptr. ca m-am bagat in apa...


... unde am stat mai multe ore, iar la iesire dezlipeam lipitorile de pe mine (ultima am gasit-o acasa, in chiloti)



  Si ma intrebam atunci: " ce naiba este cu ameteala asta?", fara sa stiu ca astea (lipitorile) pot sa te usureze de cel putin 1 litru de sange in cateva ore...
  Asta a ajuns cu mine pana acasa:



  Acum ce sa zic, multumesc lui Dumnezeu ca nu avem Crocodili! Ca mancat eram! Dar sa revenim la zburatoare; mamă ce repede zboară Randunelele, laser frate!
  Mi-am deplasat toate vertebrele de la rasuciri, fandari si aplecari, in incercarea de a prinde un cadru decent:







 Plus o saptamana de febră musculară, chiar daca nu sunt tipul sedentar, nu stau mult parazit prin casă. La un moment dat am gasit 2 pui abia zburati, care stateau la marginea unui plaur, pe o tulpina de stuf. Acolo asteptau cuminti sa li se aduca masa:


  Bine, nu stateau ei chiar cuminti, mai tipau uneori ca din gura de sarpe:


mai ales asta:


 Dar venea imediat unul din parinti să-i astupe gura:




 Va rog sa mă credeti, nu am simtit cum trece timpul... si nici cum se duce sangele in burta lipitorilor. Nimic, Nada. Eram hipnotizat, iar astia faceau spectacol:






 Interesant că parintii veneau si hrăneau pe rand, cand unul din pui, cand pe celălat; daca mama hrănea puiul din stanga, tata venea si hrănea apoi pe cel din dreapta, si tot asa. Cumva comunicau, ca prea le nimereau mereu. Anul viitor aloc cel putin o saptamana ptr. Randunele, că m-au pus pe ganduri.


marți, 20 decembrie 2011

Am fost in tabara - sau cum sa dai de crocodil!



 Asta vara, pe 19 August, am plecat ptr. 10 zile in Tabara S.O.R -2011. Primele 5 zile am campat langa Lacul Fortuna:





 unde faceam iesiri zilnice cu barcile la pasari. Eu si Bogdan (uneuri o luam si pe Irina) ne trezeam in fiecare dimineata pe la ora 4.30-5.00 si plecam la o ascunzatoare construita de noi prin tufisurile de langa lac, de unde fotografiam diverse pasari:







 Ceilalti plecau cu Domnul Petrescu pe canale sau pe lac, destul de dificil sa fotografiezi din barcile pline de oameni:




video


Chiar daca Bogdan mai incerca din cand in cand (alaturi de Claude - prietenul nostru francez):


Imi amintesc amuzat de bataia care iesea seara ptr. un loc la generatorul de curent, ptr. a incarca telefonul, acumulatorul aparatului, sau laptop-ul


 Oricum, pana m-am prins eu ce si cum, am strans tabara si am plecat spre cea de-a doua locatie a taberei unde urma sa stam urmatoarele 5 zile: Vadu.
  Aici ne-am pus pe sapat, cautand comori:


iar tabara arata cam asa - bucataria si sala de mese:


bucatarie la care am facut de serviciu cu randul, stiti voi... carat apa, curatat cartofi, spalat vase...
 Programul: dimineata si seara mergeam la observat pasari, restul zilei plaja! Iar noaptea la panda, ca umblau Sacalii prin tabara cum umbla maidanezii prin Bucuresti:



 Daca stateai la foc, cu un carnat infipt in bat si intorceai capul... disparea ca prin farmec carnatul! Mie mi-au ciordit bocancii din fata cortului, nu stiu ce le-o fi placut, ca daca bagam nasul in ei, cadeam imediat pe spate, otravit. I-am gasit prin tufisuri la cate zeci de metri de tabara, am cautat si Sacalul mort de parfum, dar a fost de negasit. Iar pe Irina au tras-o de par in noaptea in care a dormit cu sacul de dormit, sub cerul liber. Ne-au trezit tipetele, iar pana dimineata Irina a numarat stelele...
 Alta intalnire de gradul 3 a avut loc intre o fata din Calarasi si cea mai rara soparla care exista la noi: Eremias Arguta.
 Sa fi vazut momentul, fata iesind urland din cort, in timp ce soparla intra ingrozita la adapost in cort:


 Bine, ea zicea ca-i sarpe! Iar biata faptura (soparla, nu fata) este o frumusete delicata, timida (bine, si fata e la fel). Chiar daca arata ca un crocodil in miniatura:








 E atat de blanda si sperioasa, incat mi-a adormit in mana, unde se simtea in siguranta:


 Este cautata de multi naturalisti, fiind extrem de rara, traieste doar pe dunele de la Vadu si langa Galati, pe niste dune de nisip de la Hanul Conachi

Cam asa aratam eu in actiune: aici