Pagini

vineri, 30 septembrie 2011

E mai complicat ca Windows-ul!



  Ma trezeste un amic cu noaptea-n cap si-mi spune: Mircea, sa moara Cici, mi-am tras D3!
  Eu: cine sa moara?
  El: Nu conteaza, mi-am luat un D3! Ca al tau!
  Eu: Asa, siii? aaa, felicitari si sa-l stapanesti sanatos!
  El:  Vreau sa vin pe la tine sa ma inveti sa fac poze! Cam ca tine! HA HA HA!
  Eu: Cad inapoi in perna, dau ochii pe spate si-l intreb daca a citit manualul la camera, ca nu se poate face nimic cu aparatul ala daca nu stii sa-l strunesti.
  El: Da-l drak de manual, tu sa-mi arati cateva butoane, ca e mai complicat ca Windows-ul aparatul asta! N-am timp de citit manualul, nu ai vazut cate pagini are? 500!!!
  L-am refuzat politicos, trebuie sa plec oricum din localitate cateva zile si nu am cum sa-l ajut, iar el ofuscat imi spune ca se duce la Cornel sa-i arate, ca el l-a ajutat mereu...
 Bine, Cornel e canonist, are 5D si nu stiu cum o sa-l ajute. Iar artist nu te face nimeni, nici macar o facultate, aia doar poate sa certifice asta. Cornel: mult succes!!!


Mai noi nu ai?



  Una din intrebarile cretine primite pe galeriile si forumurile romanesti de fotografie suna cam asa: "Aaa, o stiu pe asta, mai noi nu ai?" Ilustreaza perfect consumismul actual. Totul se perimeaza rapid, trebuie schimbat chiar daca mai functioneaza, chiar daca nu l-ai folosit. Uzura morala arunca la gunoi tone de produse fara cusur. Ultimul model nu aveti?
 De parca fotografiile realizate de mine acum multi ani nu ma mai reprezinta, nu au o parte din sufletul meu in ele









 Cu cat e mai nou cu atat e mai bun? Chiar asa? Aici sunt pierdut:


nu mai inteleg nimic


chiar daca multi considera ca fac o fotografie prea comerciala




iar aia care folosesc imagini comerciale mi-au reprosat ca le fac prea "artistice"











 Dumnezeule mare, cine sa-i mai inteleaga?




  Eu doar ma bucur de viata, si vreau sa se vada in imaginile mele, ca multi asociaza zimbetele din unele fotografii cu fotografia comerciala. Nu oameni buni, e vorba de fericire, sau arta reproduce doar dramele?
  Inca un sablon? Eu cred ca da.













  Dar la peisaje cum va dati seama daca sunt comerciale? Aaa, stiu, daca au culori! Atunci merg la ilustrat vederi, deci sunt comerciale! Nu zau? Deci trebuie doar alb negru? Nu-mi pasa!




Cred ca stiu, conteaza mesajul, de aceea va dau o tema de casa: Frozen Time:

miercuri, 28 septembrie 2011

Compozitie, estetica, cromatica si echilibru



  Ma ingrozesc atunci cand vad ca studiul aprofundat al principiilor ce definesc arta este desconsiderat de noul val de "artisti" fotografi. Ma lovesc in schimb de sabloane, tipare prost interpretate si aplicate, folosite doar ptr. a masca gaurile din pregatirea acestor "artisti".
  Primul tipar: Alb/negru este arta frate! Culoarea... e Cah! Parerea mea e alta, de aceea veti gasi putine lucrari alb/negru la mine in galerie.


  De cele mai multe ori fixul unora ascunde tocmai o slabiciune a lor, incapacitatea de a intelege culoarea si de a o reproduce corect. Culoarea poate fi folosita in compozitia cadrului, asa cum folosim forma.






  Sunt nenumarati cei care transforma imediat un cadru dintr-o serie color intr-o poza alb/negru si posteaza seria cu un amestec fara noima de cadre color si alb/negru. Vedeti portofoliile fotografilor de nunta si o sa intelegeti despre ce vorbesc. Problema la acele poze este faptul ca au iesit asa prost in culori incat singura salvare venea de la conversia in alb/negru. Fotografii adevarati vor prezenta seriile omogen, ori toate alb/negru, ori doar color. Am avut meciuri pe forumuri discutand pe tema asta, dar ei se tin tare, se considera artisti iar pe mine un invidios ce se oftica de succesul lor. Am renuntat.
   Al doilea tipar: Compozitia, bazata de multe ori pe regula Treimii de aur. Cica trebuie ignorata! Eu cred ca  aici trebuie sa simti cadrul ca sa poti ignora intr-o forma cu adevarat artistica regula. Intai o stapinesti la perfectie, apoi incepi sa te joci prin curte. Daca te joci direct prin curte, fara sa ai habar de regula, se va observa imediat asta. La fel si  cum se va observa si faptul ca incalci regula in cunostinta de cauza.





   Incerc sa gasesc de multe ori armonia bazandu-ma pe instinct, aici spre exemplu m-am bazat pe vibratiile induse de forma trunchiurilor si de unduirile lor in apa,



aici pe urma efemera a barci pe apa,


aici pe jocul creat de ceata in jurul copacului,


aici de forma norului care puncteaza cetatea,


iar aici se felul in care ceata ce inconjoara Cimele continua linia ascendenta a grohotisului de la poalele muntelui:



  Uneori m-a inspirat principiul energiei Yin/Yang:


mai putin vizibil in aceasta imagine, pe care o pretuiasc foarte mult, formele par ca se rotesc in sens invers acelor de ceasornic, avand in centru lacul:



 Astfel, puteti pozitiona subiectul in orice loc din cadru, daca reusiti sa compuneti imaginea folosind toate elementele intr-un mod armonios










  Un alt tipar este plasarea personajelor umane intre ruine! Oameni buni, am vazut atatea poze cu mirese sau modele pe tocuri care bantuie prin ruine, de-mi vine sa fac si eu acum! Vad ca e musai sa stea cu curu in chiuveta, cu gatul peste cioburi, sa priveasca tamp spre un cufar, sa dea gauri cu pikamerul in podele, sa stea cu picioarele gratios dezarticulate pe o canapea din care ies arcuri. Si praf, mult praf plus panze de paianjen!
 Culorile sa fie obligatoriu alterate "artistic" dar mai bine alb/negru, ptr un plus de dramatism.
 Asta e "trendul". Chiar s-a ratoit unul la mine pe un forum, ca el face poze de 2 ani si la cateva luni dupa ce a pus mana pe un DSRL scotea opere de arta, nu ca mine cadre plictisitoare cu fete prin tufisuri. Mai multi mi-au spus ca vor alceva de la mine, ca ceea ce fac e deja obositor de privit. Pai e obositor si de facut oameni buni, habar nu aveti ce inseamna sa iei o fata pe caldurile infernale din Dobrogea, sa induri roiuri de insecte, nori de praf, distante enorme strabatute uneori cu tot echipamentul si recuzita in spate. Iar la locul faptei sa-i ceri fetei sa fie proaspata si naturala! Incerc doar sa-mi simplific cadrele, caut miscarea, spontaneitatea si naturaletea dar se pare ca e greu de redat si mai greu de apreciat. Am sa caut in continuare, am sa ma indepartez de ruine si am sa ma pierd in paduri:
























 Stiu ca mai am mult de munca, dar am sa ma tin de antrenament:



   Ptr. cei care vreti succes artistic garantat pe forumuri: Va duceti la ciobani si pozati cum fac ei mamaliga, branza, cum injura ca niste apucati, beau de sparg apoi fac antrenament de box pe nevestele din dotare, cine nu are nevasta o sa se razbune pe capre! Upss, cred ca trebuie sa taiati putin...
 Apoi mergeti la manastiri, si daca nu va sar aia in cap sa "dati banu, dati banu" poate pozati privirile pofticioase ele unor locatari...
 Gasiti babe pe la poarta sau la biserica in diverse sate, sau mosi barbosi, dar se pare ca astia s-au cam fumat;
 Obligatoriu nuduri in ruine, nu conteaza ce si cum, sa se vada tzatza, cur, ceva, si ruinele cat mai mari. Daca gasiti niste "cauciuce" de tractor, incercati sa introduceti modelul in el. Daca intra. Daca nu, cautati o macara si o puneti pe fata sa "mane" macaraua. Cand se marita fata (dupa sedinta asta o sa se marite repede) veniti cu ea imbracata in mireasa si o pozati cum arunca rochia la gunoi.
 Obligatoriu treceti peste prostiile alea cu compozitie, balans de alb, claritate, treimi de aur...
 Faceti doar ce va trece prin cap, apoi manipulati fisierele acoperind ochiul stang cu palma dreapta, dati clik pe OK la sfarsitul procesarii. Daca nu sunteti adeptul procesarii, dati ok din camera, apoi developati alb/negru si va culcati. Cand va treziti o sa aflati ca sunteti artisti!
Succes tuturor!
Ma duc sa-mi salvez Delfini.

  Aaaa, am uitat, am uitat: sa  nu cumva sa cititi manualul aparatului sau al blitz-ului, nuuu, ca va faceti de ras! Daca aveti nevoie sa schimbati ceva pe-acolo intrebati pe altul, eventual pe unul care are teleul mai mare, ca ala sigur stie cum e treaba! Ca mie mi-a tipat unul pe forum cum ca ce mare branza, ai citit si tu manualul camerei si al blitz-ului de 3 ori si ne disperi acum cu setari corecte...
 Am fost de multe ori cu un fotograf (semi)celebru prin Dobrogea si nu numai, iar cand imi era lumea mai draga nu-i mergea aparatul, blitz-ul sau cardul. Ghiciti cine a rezolvat problemele? Unul care a citit manualul de 3 ori? Ati ghicit! Ultima oara a avut probleme cu un D7000, care"nu-i mai pastra setarile". Ma uit la el si vad ca nu are obiectiv pe aparat, il rog sa puna orice obiectiv pe aparat si o sa-i ia setarile, vroia sa schimbe pe matriceal sau spot si nu se putea, ramanea  pe ponderal central... cand nu-i mergea blitz-ul il rugam sa schimbe acumulatorii, ca nu s-a inventat inca Perpetuum mobile... si tot asa. Bei' astia care cititi manualele: HUUUUUOOOOOO!