Pagini

duminică, 22 mai 2011

Spre Nord












Maine plec spre Polul Nord, ma asteapta niste prieteni in Norvegia, sa pozam Pufin. Asa ca am mai dat azi o fuga prin Dobrogea sa vad ce mai face, sa-mi iau la revedere:
















sâmbătă, 21 mai 2011

Daca



Rudyard Kipling

Daca

Dacă ştii cumpătul să ţi-l păstrezi, când toţi în jurul tău şi-l pierd
Şi tot pe tine te- vinovăţesc,
Dacă încrederea în tine nu-ţi slăbeşte când toţi în juru-ţi se-ndoiesc,
Dacă până şi îndoiala lor tu ştii s-o stăpâneşti;
Dacă, neostenind de-ndelungată aşteptare, ştii încă să aştepţi,
Sau, de minciună-nconjurat, minciuna nu o foloseşti
- Fără să vrei să pari prea bun sau prea înţelepţeşte să vorbeşti –
Dacă ştii să visezi astfel ca visul să nu te robească,
Dacă ştii să gândeşti fără ca singur gândul ţel să-ţi fie,
Dacă şti să-nfrunţi deopotrivă izbânda şi necazul
Şi pe-aceste două mari amăgitoare cu-aceeaşi ochi să le priveşti,
Dacă poţi îndura ca adevăruri ce-ai rostit, răstălmăcite de mişei, laţ pentru proşti s-ajungă
Sau lucrurile cărora le-ai închinat o viaţă zdrobite să le vezi , şi din nimic, din nou să le zideşti
Dacă din tot ce-ai dobândit, poţi face o singură grămadă
Pe care s-o arunci din nou în joc, şi, dintr-o dată
Dacă pierzi, să ştii s-o iei iar de la capăt:
Inimă, nervi şi simţuri dacă ştii să le cruţi
Ca să-ţi poată sluji şi-atunci când vor slăbi
Şi-astfel să faci ca ele să dureze şi-atunci când nu vei fi
Decât doar o voinţă care să le ordone: Rezistaţi !
De poţi să te-ntovărăşeşti cu regi şi să rămâi curat,
De poţi vorbi mulţimilor fără a fi-ngânfat,
De nu te pot răni duşmanii şi nici prea iubitorii tăi prieteni,
De se pot bizui pe tine toţi, dar nu prea mult doar unul,
Dacă minutul ne-ndurător în şaizeci de secunde preţioase-l poţi schimba,
Atunci întreaga lume, cu tot ce ea cuprinde, îţi aparţine
Şi ce e mai de preţ, prietene, un OM întreg vei fi făcut din tine.



Omul a scris Cartea Junglei, dar poezia asta m-a ajutat sa trec cele mai dificile momente ale vietii, tiparita pe o bucatica de hartie, o port mereu cu mine.

Aduceti lemnul de foc...




 Umblam prin Ianuarie de nauc, evident prin Dobrogea. Monotonia stalpilor de pe marginea drumului este intrerupta de ceea ce se va dovedii una din imaginile etalon ale mentalitatii noastre. Doi indivizi, dintr-o specie pe care o credeam disparuta, iesisera din sat, cu o drujba sa taie un copac, ptr. a procura lemne de foc. Copacii din apropriere erau deja rasi, padurea era departe, asa ca au pus ochii pe un stalp ce sustinea cablurile de pe marginea drumului, si jap, jap, la nivelul solului, sa cada stalpul. Stalpul...ioc! TEAPAN IN PICIOARE! S-au scarpinat astia pe dupa caciula, si hop ideea de geniu, taiem de sus, luam bucata si la foc ea. Asa ca au taiat pe la 1.80 - 1.90 m, si dusi au fost:




Am trecut saptamana trecuta pe acolo... ce credeti?!  Au mai taiat inca o bucata din acelasi stalp, de la o inaltime si mai mare:



 Cred ca nu ajunge tot napalmul, nici agentul Orange, sa starpeasca specia asta parazita.

Ucideti caii!!!



Urmaream zilele astea nebunia de la Letea, recunosc, acele animale nu au ce cauta in Delta, distrug lastarii din Padurea Letea, rad pasunile, slabesc solul cu copitele. Dar solutia nu este SA UCIZI!!!




Fugi puiule, fugi:


Treci de Pietrele Mariei si piede-te in valea Cozluk unde umbra vechilor Tatari te va proteja!

De ce

 Cu multi ani in urma am urmarit un film, al carui nume mi s-a sters din memorie, dar care avea la final o scena care mi-a schimbat viata; Un vanator pandea o ursoaica cu pui, vroia sa ucida mama si sa ia puiul ptr. o gradina zoologica. Cand ursoaica a ajuns in pozitia ideala vanatorul a tras,  arma s-a blocat si animalul, realizand pericolul, a atacat vanatorul, insa nu la ucis, l-a lasat in viata si s-a indepartat agale. Vanatorul s-a ridicat de jos, a incarcat iar arma, a dus-o la ochi... si a avut revelatia - Nu e greu sa ucizi, e greu sa lasi o viata!


 Pe atunci fotografiam modele, lucram in publicitate, treaba mergea binisor dar incet incet eram tot mai atras de un tinut: Dobrogea! Care a devenit o iubire, o pasiune, o obsesie, ce ma face sa revin in tara mereu, si mereu, sa-i vad praful drumurilor, lacrimile salciilor, bucuria mieilor, spectacolul Prigoriilor, sa-i simt mirosul sarat amestecat cu busuioc salbatic si menta de balta, sa-i mangai rotunjimile Pricopanelor si sa-mi vizitez copacul din Valea Cozluk, loc care si-a luat numele de la satul de Tatari ce exista cu sute de ani inainte in fundul vaii.



  Acum caut Lupii pierduti ai Dobrogei, chiar daca mi se spune ca ultimul a fost impuscat in 1956. Eu m-am intalnit cu umbra lor, am vazut urmele lor, am auzit chemarile lor. Sunt 5 care calca mereu Cheile Chediu, sus in stanga, spre padurea de pini, si mai e lupoaica schioapa din Padurea Neagra, ce tine de Ocolul Silvic Cerna. Si lumea rade de mine. Iar unii se intreaba: Ce o vedea Bezergheanu in Dobrogea, ca nici macar niste munti adevarati nu are! Vad un loc simplu, putin cunoscut, care mi-a atins sufletul si ma face (asa cum v-am mai spus) sa revin in fiecare an in tara si aproape ca ma face sa nu mai plec niciodata. Dobrogea mea sta ascunsa, timida si e posibit sa treci pe langa ea si sa nu te impresioneze. Voi incerca sa-ti va arat cat e de frumoasa:






  Anul acesta am dormit mai mult in tufisuri decat in patul meu, in februarie bantuiam Dobrogea in lung si in lat, iar la un moment dat, cand ieseam din padurea 7 Tevi, am fost oprit de un echipaj al politiei de frontiera, care m-a intrebat ce e cu mine, ca fusesem semnalat in 24 ore pe o arie ce cuprindea aproape jumatate din Dobrogea. Eram probabil singurul care dormeam sub cerul liber la -16 grade Celsius. Cica am fost raportat la Geci, Dolosman, Enisala, Murghiol, Parches, Tulcea.




Apoi a venit Martie, cu primii ghiocei si primii miei, ce urmau sa ajunga pe gratarele care impanzeau Dobrogea de Paste. M-am bucurat alaturi de  ei cat am putut, si asta e tot ce a mai ramas:



 Sunt atatea de spus... dar e tarziu, iar maine plec la Prigorii:




o pasare care are o poveste trista, prea trista sa o spun noaptea tarziu...

 Am primit un link catre filmul de care vorbeam: http://www.cinemarx.ro/filme/Ours-L-Ours-L--16044.html