Treceți la conținutul principal

Muntele Athos - Ce sa mai cred?


 In Februarie 2009 plecam spre Muntele Athos cu proaspat lansatul Nikon D3x ptr. teste. Cei de la NG doreau si ei materialul ptr. publicare (cica). Dar ce am adus eu de colo s-a dovedit a fi un material nepublicabil, chiar daca initial au apreciat fotografiile prezentate. Veti intreba de ce. Aflati probabil mai jos:
 Trec rapid la prezentarea Republicii Monahale Muntele Athos, localizata pe o mica peninsula de 340 km patrati in nordul Marii Egee, peninsula  are o lungime de circa 30 km si latimea medie de 12 km si este strabatuta de o culme muntoasa ce se termina cu impunatorul varf  Athos. Inceputul vietii monahale este prin anii 300, in vremea Imparatului Constantin cel Mare.






Athos-ul se conduce dupa un Regulament Monastic editat de comunitatea celor 20 de stareti (numita Chinotita) si recunoscut de Patriarhia Ecumenica si de guvernul de la Atena. Regulamentul stabileste regulile, drepturile si datoriile manastirilor si calugarilor, precum si conditiile de vizitare a Sf. Munte. In acest regulament se prevede interzicerea sub afurisenie a intrarii femeilor in Sf. Munte, dar cu vreo 10 ani in urma, niste contrabandisti turci au debarcat cateva femei din Moldova chiar langa Marea Lavra; acestea au platit sa fie introduse ilegal in Grecia, iar infractorii si-au zis ca e o ocazie buna ptr. distractie...







  Dintre cele 20 de manastiri, 17 sint grecesti, una ruseasca, una sirba si una bulgara. Noi romanii, care am facut cele mai multe donatii in Athos, nu avem o manastire a noastra, ci doar doua schituri: Prodromul si Lacu.
 Accesul pe Athos este dificil de obtinut, doar un numar fix de persoane poate ajunge aici intr-un an. Femeile, asa cum am mai spus, nu au voie sa calce in Gradina Maici Domnului, asa cum se mai numeste acest loc.
 S-a ajuns pana acolo incat nu veti gasi nici un animal domestic femela... Toate orataniile sunt doar masculi, asa cum sunt si caii din imagine:

  La fel si magarii astia:


  Accesul in peninsula se face doar pe apa, plecand din Ouranopolis - Orasul Ceresc, cu un feriboat care merge pana la Dafne, portul de acces.


 M-am amuzat cum un preot cauta diavolul din cipul unui act de identitate (introdus nu de mult timp):




 La Dafne incepe aventura, deoarece transportul intre manastiri se face pe drumuri dificile, pe jos, asa cum vedeti acesti pelerini:


sau cu ajutorul unor masini de teren si microbuze la care noi am platit 25 euro pe zi de persoana





Am uitat sa va spun ca la imbarcarea din Ouranopolis trebuie sa aveti acest document, care este permisul vostru de intrare/iesire din Athos, precum si de cazare in manastiri.


 Din Dafne am plecat spre Careia, capitala Athos-ului iar de acolo mai departe, cu un camion militar, spre schitul Lacu:


iar pe drum am auzit cele mai multe, si mai porcoase bancuri cu preoti, de la cine credeti? Chiar de la preotii veniti cu noi in pelerinaj!



 Am ras pe drum de mi-am scrantit falcile, asta si din cauza miscarilor neasteptate ale camionului ce trecea peste drumul impracticabil. La destinatie am fost primiti calduros de Staret, cazati si hraniti bine. Aici am vazut prima manastire (ma rog - schit) care foloseste panouri fotovoltaice ptr. producerea de energie!
 Am plecat a doua zi de la schitul Lacu in urarile de bine ale Staretului.




 A urmat acelasi drum cumplit pe care ne-am simtit ca niste cartofi in camionul militar, doar bancurile au fost altele, dar la fel de savuroase ca cele de la venire. Pe drum am oprit  la diverse izvoare sfintite, iar seara am ajuns la poarta manastirii (schitului) Prodromul. Si stupoare: nu puteam dormi la ei, deoarece asteptau un grup de nemti care urmau sa se cazeze la ei, asa ca nu mai aveau locuri...
 S-a dat un telefon in tara la Patriarhie, cei de acolo au sunat mai departe si asa am fost primiti dupa ce am tremurat cateva ore cu bagajele la poarte manastirii. Am stat acolo 2 zile si am constat ca nu a venit nici un grup de nemti, suedezi, olandezi, sau mai stiu eu ce. Pur si simplu nu au vrut sa ne primesca! Intr-o manastire romaneasca de pe Muntele Athos!!! Acolo am descoperit ESENTA ROMANISMULUI! Amar gust!





 Conditiile de cazare? Greu sa le descriu! Aici am facut o foame de greu am sa mai uit. Si iata de ce:
 Cand mergeam la masa (de 2 ori pe zi) eram asezati la o masa distincta, a vizitatorilor, langa cea a muncitorilor care lucrau la reparatiile cladirilor vechi. Preotii stateau la o masa separata si nimeni nu se aseza la masa pana nu spunea staretul rugaciunea. Dupa ce o spunea toti se asezau pe scaune si incepea parca o competitie de mancat. Eu ma miram: ce au astia de mananca ca niste apucati? Abia mi-am cojit un ou, si mi-am rupt o bucata de paine cand aud: BAAAANG! Toata lumea se ridica in picioare, alta rugaciune si haideti afara din sala de mese. Baaai, eu n-am mancat... Nu conteaza, poftiti afara! Nu-mi venea a crede, noroc ca mai aveam o eugenie prin rucsac. Chestia pe care nu o stiam era ca se manca doar atat timp cat manaca si  Staretul, cum acesta era un om batran, avea 92 ani parca (a si decedat intre timp) manca extrem de putin, dura cel mult 3 minute o masa, repet CEL MULT!



 Nu am fost singurul patit, asa ca la masa de seara am hotarat ca unul din noi sa ia paine, altul masline, altul oua, altul branza! Asta pe ascuns, ca nu aveam voie cu mancare in chiliile unde dormeam.
 Sa ne fi vazut ce fericiti eram cand scoteam din san mancarea ciordita si o asezam pe masuta din chilie.  Curent electric nu exista aici, mancam la lumina data de o lampa de gaz si cea de la luna, care intra pe fereastra:





  Suprarealismul este o gluma!
 Toata perioada in care am stat la Prodromul am fost spionati, urmariti de dupa ziduri, ni se interzicea sa pozam, dar ne-am descurcat fiecare cum am putut:







  Ba chiar ne-am strecurat noaptea din Manastire sa pozam cum rasare soarele. Am uitat sa va spun, la ora 18.00 se inchid portile si nimeni nu mai intra/iese din ea. Si va asigur ca e greu de intrat/iesit, are ziduri de 30m, datorita atacurilor piratilor care bantuiau zona acum sute de ani.



 Cam asa arata usile:


 La un moment dat am gasit o cruce, undeva pe munte, cu un mesaj interesant:


 Am plecat de la Prodromul fara regrete, iar la urmatoarea destinatie urma sa am un mare soc. O manastire extrem de veche ( de prin anul 800 parca) unde am fost cazati la nivel de 4 stele, curent electric, apa calda, internet, paturi excelente, incalzire centrala! Dincolo faceam cald la o soba cu lemne, dar cum fumul iesea in camera, am renuntat si am dormit in frig. Aici, la MAREA LAVRA, parca am intrat in alta lume, cladiri extrem de vechi, oameni minunati, cazare si mancare excelente.









 In luna iunie, la sarbatorirea hramului manastirii, aici veti gasi un numar impresionant de oameni, mancarea se gateste in curte, in cazane vechi de sute de ani, intre zidurile acelea uluitoare!!! Si inca ceva, un grup de preoti vin si canta fara oprire 24 ore, un adevarat maraton muzical-cultural.
 Prin curte am gasit obiecte/unelte vechi, folosite de-a lungul timpului in manastire. Cand am gasit si vechile tunuri, m-am gandit: unde tin oare munitia?









 Tot aici am gasit niste grote unde sunt osemintele a 40.000 de calugari, unii omorati in timpul atacurilor piratilor:


 Si fantana unde traiesc niste pestisori rosii:
\


  In zilele urmatoare am fost la diverse manastiri de pe partea de est a peninsulei: Manastirea Caracalu, Dionisiu, Pantocrator, Vatopedu, pe unde am pupat capatani uscate, maini, picioare, urechi, brauri, sosete si mai stiu eu ce fel de moaste. Nu sunt adeptul acestui mod de promovare a unei credinte, consider ca Dumnezeu este in mine, in tine, in noi, iar formele astea mercantile imi displac profund. De fapt comertul jenant este acolo la mare pret.













 Au fost multe lucruri care nu mi-au placut, dar cel mai suparator a fost sa aud impuscaturi pe munte, am aflat apoi ca parintii vaneaza mistreti, chiar am dat de un cuib de vanatoare intr-un copac. Oamenii acei ucid? Mi-a fost greu sa procesez acea informatie.
 Mi-a placut insa cand am gasit la un mic schit Romanesc Ceaslovul cel Mare, tiparit in timpul lui Carol I.






 In schimb am fost  marcat profund de intalnirea cu un anumit calugar; eram la o manastire si vorbeam la telefon cu cineva din tara si povesteam cateva aspecte destul de neplacute ale obiceiurilor de pe acolo. Nu ma asteptam sa fie cineva pe langa mine si care sa inteleaga romana, deoarece eram la o manastire greceasca. Vad ca se apropie de mine un calugar batran, zimbind, si mi se adreseaza in romaneste. Auzise cu siguranta ce spuneam la telefon, dar a asteptat sa termin de vorbit si a intrat in vorba cu mine fara sa-mi reproseze absolut nimic de ceea ce spusesem. Zambea, si-l simteam sincer si detasat. Asa am aflat ca statea in acea manastire de 30 ani!!! Nu iesise de acolo niciodata. L-am rugat sa ma lase sa-i fac poze, si atunci mi-a raspuns ca lucrul acesta i-ar zadarnici munca de cateva zeci de ani. Cum adica, am intrebat eu. Mi-a raspuns: am trait in smerenie, retras, nestiut, supus, in umilinta, incercand sa ma remarc cat mai putin, sa nu ies in evidenta, sa ucid mandria, orgoliile, dorintele si ambitiile. Iar tu vrei ca maine sa apar in articole citite in intreaga lume?
 Am inteles rusinat cat sunt de meschin, incercand sa-mi fac un renume folosindu-ma de efortul de o viata a unor oameni... M-am gandit instantaneu la fotografiile facute de noi oamenilor sarmani, bolnavi, neputinciosi, in numele jurnalismului, dar asteptand doar laude, premii si bani! Dupa lectia aia rar mai fotografiez oameni neputinciosi.
 Tot de la el am aflat despre asa numitii "dezbracati", despre care nimeni nu voia sa vorbeasca, pe care putini i-au vazut de fapt. Acestia sunt calugari care traiesc retrasi, singuri, in grote, unele din ele reusind chiar sa le fotografiez. Oamenii acestia se pierd ca niste naluci in desisurile muntelui, iar cand nici un preot nu reuseste sa urce la mica bisericuta din varful muntelui Athos, ptr. a tine slujba zilnica obligatorie, unul dintre acesti oameni ajunge acolo ptr. a tine slujba. Nu am inteles mare lucru, dar cica se pot deplasa in conditii rele, pe distante mari, cu viteze mari.  Vedeti aici cateva grote chiar pe malul apei, precum si un calugar care se deplaseaza spre o zona fara manastiri...




 Am scurtat cat am putut, pierzand multe detalii interesante, dar ma lungeam prea mult. Una peste alta, a fost o experienta deosebita, chiar daca am ajuns acasa mai slab cu 4-5 kg!



Mama, ce pofta de masline mi s-a facut, am retrait zilele alea in care o mana de masline valora cat aurul ptr. mine. Ma duc sa cumpar...

Comentarii

  1. Interesanta "excursie", faine povestile.
    Dspre fotografii ce sa zic....ca de obicei.
    Si bune obiceiuri ai. Stiu...recunosti :)

    Felicitari pentru cum ai reusit sa faci articolul asta scurt.

    RăspundețiȘtergere
  2. http://4.bp.blogspot.com/-wcr08LHVbrI/TueuSEIia4I/AAAAAAAAC40/T0kCaEVI9cQ/s1600/Athos_878.jpg Don Corleone la el acasa. Senzational reportajul, iar mafiotii astia pupatori de icoane si strangatori de miliarde care nu au vrut sa va dea o bucata de paine ar trebui sa te plateasca, ca ii pui intr-o lumina buna prin pozele astea reusite. Iar asta zici ca e dracul insusi http://1.bp.blogspot.com/-X_cslO8W920/TueZnfdIYPI/AAAAAAAACy0/EWy_L8Qmhrs/s1600/Athos_1054.jpg

    RăspundețiȘtergere
  3. Corleone ala de care zici tinea acolo capul lui Iaon Botezatorul! Sau gura de Aur? In fine, capul lui Ioan.

    RăspundețiȘtergere
  4. Am citit tot. Un articol cu adevarat interesant!!! Ar fi multe de zis si din partea dar in principiu iti impartasesc parerile. Cel mai mult mi-a placut asta: "M-am gandit instantaneu la fotografiile facute de noi oamenilor sarmani, bolnavi, neputinciosi, in numele jurnalismului, dar asteptand doar laude, premii si bani!" Ma bucur ca tu ti-ai schimbat perceptia. Sper sa o faca si altii! A, si daca nu am zis: frumos articolul. S-a meritat sa-l citesc! Lumina buna, Mircea.

    RăspundețiȘtergere
  5. Frumos. Este un loc la car ede cativa ani ma gandesc si eu sa ajung. Sper sa o fac in curand. Felicitari pentru fotografii.

    RăspundețiȘtergere
  6. Am sa zic un banc, sper sa nu mi-o ia nimeni in nume de rau, nu sunt rasista, nazist sau alte felrui de politici extremiste, e doar un banc:

    Un arab, musulman, statea de vorba cu un european, crestin, si il intrea arabul pe european:
    - Auzi stii cum omori doi evrei?
    Europeanul ridica din umeri nestiutor.
    - Arunci o valiza de bani intre ei si ii lasi sa se bata pentru ea.
    Hahaha, rade arabul, rade si europeanul.
    Dar arabul:
    - Auzi dar stii cum omori doi preoti catolici/ortodoxi/protestanti etc. ?
    Europeanul ridica din nou din umeri nestiutor:
    Arabul zice:
    - Arunci un copil intre ei si ii lasi sa se bata pentru el !
    =)))))))))
    Este sinistru stiu !

    RăspundețiȘtergere
  7. Interesantă experienţă. Am citit articolul... unele lucruri m-au surprins, pe altele le mai citisem şi prin alte părţi, cert e că această călătorie pentru a realiza câteva fotografii s-a transformat în aventură.
    Foarte faine şi fotografiile.

    RăspundețiȘtergere
  8. foarte frumos Mircea !
    am citit tot din scoarta in scoarta..
    si te asteptam ori de cate ori faci vreo alta escapada
    .numai bine

    RăspundețiȘtergere
  9. ...pacat ca nu "te-ai lungit"...cred ca erau foarte interesante si restul detaliilor :)...trebuia sa faci "serial" :) superb!! ovidiu

    RăspundețiȘtergere
  10. Pai este cel mai lung articol scris pana acum, m-am speriat cand am vazut cum se intinde...
    Nu vroiam sa plictisesc, asa ca am mai taiat si l-am scurtat cat am putut.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Muntele Athos este Gradina Maicii Domnului, unde se petrec minuni chiar si in zilele noastre.
      Este un loc unde calugarii traiesc(este modul lor de viata),mananca putin,o data/doua ori pe zi sau deloc,noaptea nu dorm ci se roaga si canta etc.
      Imi pare rau sa citesc ca unii preoti spuneau bancuri.Se vede treaba ca au cazut in ispita(au smintit mintile oamenilor si Dvs. povestind, faceti acelasi lucru).
      Cred ca tot omul ar trebui sa se intoarca profund miscat din acele locuri,dar sa nu uitam ca este si cel mai lovit,zdruncinat de catre diavoli,prin necazurile si ispitele aduse.
      Este adevarat faptul ca se vand obiecte,dar si ei au plati de facut.
      Cei care stau ascunsi prin grote, cred ca sunt mai curati sufleteste;unii ajung sa primeasca daruri de la Dumnezeu precum clarvederea,clarauditia etc,care nu se obtin decat in urma unor lupte aprige,infometare,lipsa somnului,stare de rugaciune si veghe.
      Mi-au placut pozele si va felicit!

      Ștergere
    2. Citeam undeva ca noi,romanii am avut mai multe manastiri acolo,dar daca nu s-au mai facut investitii pentru reamenajarea lor,conform legilor locale,au fost luate de greci.Ce pacat!
      Doar Domnul Becali a mai investit ceva banisori.
      Domnul o sa-i rasplateasca pe masura faptelor.

      Ștergere
    3. CRED CU TARIE CA DUMNEZEU NE MAI TINE PE PAMANT DOAR PENTRU UNII CA ACEIA CARE STAU ASCUNSI IN GROTE SAU IN MANSTIRI SI SE ROAGA PENTRU NOI;CARE AU UN MOD DE VIATA SIMPLU DAR INALTATOR.
      SA FIM RESPECTUOSI,RECUNOSCATORI PENTRU TOATE SI POATE VOM CAPATA MACAR UN PIC MAI MULTA INTELEPCIUNE SI CREDINTA.
      DOMNUL IISUS SI MAICA DOMNULUI SA NE BINECUVINTEZE PE TOTI SI TOATE.AMIN
      SCUZE ca am scris cu litere mari dar doream sa scot in evidenta aceste cateva aspecte.Multumesc.

      Ștergere
    4. Sa stiti ca multi ar vrea sa ajunga in aceste locuri si viseaza poate o viata,dar n-au posibilitatea.

      Ștergere
  11. E minunat articolul tau ! Si adevarat. Stii ca am avut si noi acelas parere despre Prodromu. Sunt invidios de pozele tale, n-am avut curaj sa posez clugari, am inteles ca era aproape interzis ! Dar acum, am descis sa ma duc din nou la anoul, de primavara pe coasta de vest... si acum sunt pregatit... Bravo frate, esti un maestru !

    RăspundețiȘtergere
  12. Interesant cum “trimisii lui D-zeu pe pamant” isi infometeaza si spioneaza semenii si cum ucid animale nevinovate.
    10 pentru fotografii, 10 pentru idee, 5 pentru articol, trebuia sa scrii varianta luuuunga, ca nu se plictiseste nimeni. Poate pana terminam noi de citim gaseste si popa, diavolul din cipul actului de identitate. :)

    RăspundețiȘtergere
  13. :) Mergem intr-un loc care nu este nici muzeu, nici parc, nici sat de vacanta, nu suntem pregatiti deloc pentru a pasi pe acel pamant, daramite sa intalnim acei Oameni... si tot noi ne suparam. Daca vroiau sa fie niste ghizi cu sutane, nu se retrageau in Muntele Sfant, se faceau popi si spuneau bancuri in locuri in care se tace pentru a auzi Viata. Pentru a poza o pasare e acceptabil sa mergi pe jos, sa dormi in tufisuri, pentru a poza Sfintenia, iei masina... Si daca nu il intelegi pe cel din fata ta, dupa ce l-ai pozat poti sa faci si misto, razand de tine practic( bineinteles fara sa iti dai seama). Schiturile noastre, asa "neprimitoare", au "simtit" ce fel de vizitatori ii calca... De ce credeti ca ar fi trebuit sa fiti primiti "omeneste"? Manastirea este un loc de rupere de lume si lumesc, iar voi nu ati mers sa cautati acolo cerul, ci lumescul... Cat despre uciderea de animale nevinovate, vorbeste un vegetarian? Sau cineva care nu ucide, dar profita de pe urma crimelor? Ca o consemnare, calugarii de acolo nu mananca carne, doar muncitorii si vizitatorii... Sper sa va foloseasca vizita, ca un medicament cu gust rau, dar cu efect benefic in timp...

    RăspundețiȘtergere
  14. http://www.youtube.com/watch?v=zLBY148-X-4 ; http://www.youtube.com/watch?v=y81H0QAy1VY&feature=related .Poate era bine de vazut inainte, sper sa fie de folos si acum...

    RăspundețiȘtergere
  15. Cu siguranta ai dreptate, dar cum se face ca cei de la schitul Lacu s-au comportat normal, ca niste Oameni? Iar schitul Lacul este probabil cel mai inaccesibil dintre toate, izolarea i-ar face pe oamenii aceia mai nesociabili. Ori problemele de la Prodromul au mai fost semnalate, chiar cineva care a comentat mai sus a avut aceiasi experienta neplacuta. Noi suntem pacatosi, dar rautatea, aroganta, materialismul, fatarnicia intalnite acolo, si nicaieri in alta parte, ma face sa cred ca problema nu era la noi... Ai idee ce masini de teren se ascund in garajul schitului? Este o marca foarte scumpa, si sunt modele din gama de varf, full option! Mai sa fie, ceva nu se leaga... Musai trebuie Full option, cu pielea cea mai fina, sa mangaie fundurile unora. Si noi suntem de condamnat ca ne-am dus jumate de drum cu un camion, jumatate pe jos? Ca am carat in spate un preot batran, apoi bagajul lui? Daca au fost incercari, atunci sigur nu le-am trecut, ne-am lasat cuprinsi de suparare, am judecat un semen al nostru, nu am crezut si am cercetat...

    Iar daca ar fi sa aleg intre unul cu sutana si o biata pasare de numai 5 grame... stiu clar ce as alege!

    RăspundețiȘtergere
  16. Am urmarit filmuletul tau. Dupa mult timp in publicitate pot sa vad cam ce e in spate. Doar un material de pupat funduri, de ridicat in slavi, de scos in fata ce vrea lumea sa vada si sa auda. Adevarurile de acolo sunt ascunse adanc sub presuri. Jenant. Va recomand sa mergeti acolo. Oamenii de valoare nu ies in fata camerelor de vederi, stau ascunsi prin grotele pierdute in munti. Probabil ca nu o sa-i vedeti la chip, dar o sa le simtiti forta. Astia cu jeep-ane sunt plamaditi la fel ca noi, au aceleasi dorinte, chiar daca nu mananca carne si se roaga zilnic. Intelegeam vanatoarea acum sute de ani, o faceau ptr. hrana. Dar sa ucizi, preot fiind, astazi cand hrana poate fi procurata atat de usor... Zic ca este doar placere. Pe care unii pot sa si-o satisfaca chiar si intr-o rezervatie Strict Protejata. Vezi si Delta Dunarii.

    RăspundețiȘtergere
  17. Sa-i vezi pe "alesii Domnului" prin Bucuresti cum isi aseaza fundurile numai in Mercedes clasa S si VW Phaeton si cum se imbraca de la Canali, unde un costum costa cateva mii de euro. M-am pomenit acum cateva luni intr-un shoroom Land Rover cu un popa (pe romaneste) care se uita la un Range al carui pret depasea 100.000E. Si sa nu credeti ca doar se uita si atat. La un moment dat asistentul lui ia aratat un Discovery al carui pret depasea cu putin 50000E. Replica "trimisului" a fost urmatoarea: Nuu, nu-mi place ala, nu vezi ce putin loc are in spate si ce porbagaj mic are. Asta imi place! Dupa cele auzite am iesit afara plin de nervi si de scarba, acum imi pare rau, trebuia sa strang din dinti si sa stau pana la sfarsit sa vad pana unde duce smerenia.

    RăspundețiȘtergere
  18. Buna Mircea.
    Ieri Mihai Baciu, tot din Tulcea ca si mine, m-a sunat si mi-a spus ca i-ai recomandat sa isi cumpere Nikon D7000 si un 300 mm.
    Apoi a venit la birou si mi-a aratat site-ul tau laudandu-te foarte mult.
    Intr-adevar ai fotografii minunate , ca sa folosesc un cuvant care tine de lucrarea Lui Dumnezeu in fiecare dintre noi.
    Cine pune talentul in fiecare om daca nu Dumnezeu.
    Mi-a placut articolul tau cu Sf. Munte Athos si m-am gandit ca acolo ai primit ceea ce ai avut nevoie ca sa te mai inteleptesti , dar si cate o palma acolo unde te-ai dus ca sa faci poze pentru a deveni mai celebru, sau ca sa iscodesti cam care este treaba la Sf. Munte, adica mai bine zis din curiozitate.
    In tot ce facem pe acest Pamant sa nu uitam, pana nu este prea tarziu, ca avem un suflet de mantuit. Dumnezeu nu ne va intreba ce aparat am folosit la pozat, sau cate concursuri am castigat, ci de ce nu am respectat legile lasate de El pe acest Pamant ca lucrurile sa mearga in armonie.
    El nu va spune mie, care am Pentax K-5, ca m-am mantuit fata de altul care are Nikon D3X, ci doar faptele mele bune , facute in numele Lui, vor avea intaietate inaintea Lui.
    Ai surprins bine acolo, unde spui ca noi fotografii am face orice ca sa iesim in fata lumii cu o poza de zile mari, dar care in realitate este bazata pe o mare suferinta a celui fotografiat.
    Chiar exista un filmulet in acest sens , cu o mare reportera care face o poza unei fetite, pe care un soldat o impusca. Reportera nu face nimic ca sa apere viata fetitei ci astepta clipa cand fetita va fi impuscata in cap.
    Pentru acea poza ea va lua marele premiu la nivel mondial , dar cand ajunge sa fei premiata , in culise are remuscari si nu poate iesi pe scena sa ia premiul.
    Sa avem pretentii in viata de la noi si mai putin de la cei din jur, ca nu am primit mancare buna , sau ca masa a durat doar 3 minute, sau ca nu am fost apreciati cum ar fi trebuit.
    Oamenii acum te ridica in slavi, iar peste 5 minute pot sa te arunce in iadul deznadejdei.
    Ar fi minunat daca ai putea sa mergi la Sf. Munte nu ca fotograf, ci ca om smerit, care vrei sa iti mantuiesti sufletul si vei afla atunci lucruri extraordinare.

    Doamne ajuta, Valeriu Leonov

    leoetno@yahoo.com

    RăspundețiȘtergere
  19. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  20. Super fotografiile si cred ca aventura a fost pe masura.

    As avea totusi o sugestie pentru posturile viitoare, daca nu-i cu banat. Desi stiu ca viziunea ta reprezinta procentul cel mai mare din realizarile fotografice, eu as fi interesat ca la finalul posturilor cu fotografii sa spui si cateva lucruri tehnice, cum ar fi ce dslr ai folosit, ce obiective, poate si diafragma si timp de expunere, ori alte setari pentru anume poze si alte informatii de acest gen.

    RăspundețiȘtergere
  21. Ceea ce vorbesc nu vorbesc din "filmuletze". Inteleg ca aveti pregatire militara. O sa incerc sa vorbesc pe limba asta comuna. Cand intri intr-o unitate de elita nu intri pentru a face ceea ce erai obisnuit sa faci si intr-o unitate "regulata". Cand ai intrat in unitatea respectiva, te supui normelor in vigoare, atat ca luptator, cat si ca vizitator, oaspete. Daca ai fi fost in vizita la Spetsnaz, si ai fi PARTICIPAT la programul lor zilnic( fara sa intelegeti, asta ati facut) cu siguranta nu vi-ar fi placut, decat daca erati DIN-NAINTE pregatiti. Sunt diferite unitati si intr-un fel e regulamentul interior la o unitate, altul la alta, ca sa nu mai vorbim de comandanti. Astfel, la Lacul poate este un altfel de abordare a "intrusilor", dar inaltimea duhovniceasca nu e data nici de masinile din sopron, nici de felul in care primesti "vizitatorii". La Lacul ati fost cazati pe gustul vostru, la Prodromul ati avut ocazia sa fiti IMPREUNA cu calugarii. Eu v-as fi tinut afara, la usa manastirii, asa cu siguranta ati fi avut motive sa va plangeti, dar poate ati fi invatat o lectie: nu intri cu forta in casa Omului. Daca ati fi mers mai smeriti, ati fi fost altfel primiti, si spun asta din cunostinta de cauza. Cand mergi la un maestru, e important cum mergi, nu cum ti se pare tie ca mergi. Ati facut 3-4 poze si ati plecat cum ati mers, ba si mai suparati... Dar mai rau, ati plecat HOTI. Cand mergi in casa unui om si iei ceva ce el nu iti ingaduie, ce esti? Sa fi acolo este un PRIVILEGIU(vizele sunt o forma de acceptare, asta nu inseamna ca manastirile sunt OBLIGATE sa-i primeasca pe purtatori, asa cum daca primesti viza de America, nu inseamna ca orice american trebuie sa deschida usa cand doresti sa intri), sa faci poze fara acordul lor mi se pare nu lipsa de bun simt, ci boala sufleteasca. Daca vreti sa faceti acolo poze, se aplica SPECIAL pentru asta. Dupa un timp, cand dovediti ca doriti cu adevarat, veti primi aprobare. Dar e mai usor sa furi... Daca sunteti asa de priceput, faceti va rog niste poze si in Area 51. Acolo nu au ziduri de 30 de metri, dar se pedepseste altfel "dreptul" de a poza. Cei suparati si care cad anumite incercari inteleg totul pe dos. Crede si nu cerceta este ceva ce nu poti sa intelegi cu datele ce le ai. Asa cum cand pleci la un drum, crezi ca vei ajunge la celalalt capat, dar nu STII sigur ca vei ajunge la destinatie... dar totusi pornesti CREZAND ca vei reusi. Mai incolo putin scrie si cauta si vei gasi. Problema este ca nu gasesti intotdeauna ceea ce ESTE , ci mai gasesti si ceea ce ESTI. Asa cum cand mergi intr-o misiune si ti se dau anumite informatii, asa si aici este acest crede si nu cerceta. Nu ai cum sa verifici toate informatiile... De multe ori situatia raporata este diferita de cea din teren, pentru ca se modifica variantele. Insa chiar daca constati ca lucrurile nu sunt conforme, tot nu inseamna ca stii si de ce, si mai ales ce ai de facut in cazul respectiv. Ati vazut niste masini full option, dar nu stiti de ce sunt ele acolo. Totusi ati tras repede niste "concluzii". "Popii" nostri din Bucuresti( si cam de peste tot) sunt asa cum ii meritam si asta... nu ne place. Minunatii pustnici despre care vorbiti, sunt cei ce au DOVEDIT in manastire, dupa ZECI de ani de vietuire, ca au depasit incercarile vietii de obste. Dar acei pustnici respecta programul manastirii cand intra pe teritoriul ei... Cum spuneam, de multe ori ceea ce vezi e colorat de ochelariii pe care ii porti. Daca chiar credeti ca acei calugarii ucid din placere, sa cautati adanc inlauntru, constiinta va va raspunde de ce credeti asa. O fata privita de un animal este vazuta ca o bucata de carne, privita de un artist e o muza, privita de tatal ei... este viata lui. Oarecum toti au dreptate, oarecum toti se inseala. A vedea lucrurile asa cum sunt ... este un dar ce se primeste cand ai Murit si ai Inviat cu Hristos. Dar asta nu se poate crede, trebuie cercetat...

    RăspundețiȘtergere
  22. Mircea, am revenit caci mi-am adus aminte de ceva.
    Scria-i undeva ca nu prea esti de acord cu sarutatul Sfintelor Moaste.
    Poate, candva, unul din acei Sfinti ale carui moasate le-ai sarutat te va ajuta intr-un moment de mare cumpana din viata ta.
    De cate ori in viata, noi nu sarutam , ca sa nu zic o alta expresie cu pupatul undeva , numai ca sa obtinem ceva ce ne intereseaza chiar daca nu ne convine.
    De multe ori ne mintim ca nu facem compromisuri, dar in realitate le facem la orice pas.
    Iti da Nikon ceva, dar iti spune sa faci ceea ce vor ei si atunci asta este deja un compromis, un sarutat din interes material.
    Cand saruti moastele unor Sfinti, care au lasat lumea asta si s-au daruit total Lui Dumnezeu, atunci si tu primesti un pic din sfintenia lor.

    Cauta cartea http://www.librariasophia.ro/carti-Gura-de-Aur-atletul-lui-Hristos-Gheorghiu-Virgil-so-116.html.

    O citesti pe nerasuflate . Vei afla lucruri uluitoare in acesta carte de care nu iti va parea rau cate zile mai ai de trait, si care iti vor fi de mare folos pe mai departe.
    Ti-o pot imprumuta eu daca vrei.
    Daca vei cauta adevarul asa cum cauti mereu cea mai buna aparatura foto si orice noutate in domeniul fotografiei, abia atunci il vei gasi.
    Daca vei iubi pe Dumnezeu asa cum iubesti patimile acestei lumi, in care si arta fotografica eu o consider o patima, din propria experienta, atunci ti se va deschide o noua perspectiva asupra a tot ce te inconjoara.

    Doamne ajuta, Valeriu Leonov

    RăspundețiȘtergere
  23. Va multumesc Ciprian si Valentin. In privinta mea aveti dreptate, gresesc dand motiv sa fiu iertat. Eu macar recunosc si actionez in consecinta. Dumnezeu este cu mine atunci cand sunt singur, in liniste, departe de oameni. Il regasesc fara ajutorul popilor, si mai ales fara sa ma omor cu babele pe la pupat moaste in biserici. L-am regasit cand am trecut micrometric pe langa moarte, in situatii in care nu aveam sanse, daca e s-o luam logic. Am albit cand, intr-un conflict cu un intreg trib din Coasta de Fildes am iesit ca un prieten dintre ei, tragand dupa mine un ungur si un rus... Biserica ma v-a recastiga doar cand va renunta la acumularea averilor incredibile in numele apararii credintei. Toti mari Oameni au fost modesti, ceilalti sfintiti doar din interes sunt demni de mila. Hai sa-l luam pe Stefan cel Mare si sfant!???? Oameni buni, omul acesta si-a omorat fratii, sa nu mai existe pretendenti la tron!!!!! Scotea ochii celor care amenintau tronul lui... Dar cum spuneam: cine sunt eu sa judec, si cine sunteti voi sa ma judecati?

    RăspundețiȘtergere
  24. M-am judecat singur, si astfel am renuntat la ilustrarea articolului tocmai cu oamenii pe care-i apreciez. Ce ironie, cei care merita vor ramane pe veci necunoscuti, iar cei care sunt fatarnici apar si vor mai aparea in poze si filme...
    Daca am o suparare este ca m-am dus sa fac fotografii, si le-am facut (aveam acord Special);
    Daca am o bucurie calda, este aceea ca am renuntat la cele mai bune fotografii, nu le-am predat, astfel ca articolul a fost respins iar eu am dezamagit in asteptari.

    RăspundețiȘtergere
  25. Foarte interesant articolul. Apreciez ca ai spus si ce nu ti-a placut....Imaginile sunt foarte ok.

    RăspundețiȘtergere
  26. :) Omule, departe de a te judeca. Din contra, pentru ca binevoiesti sa te imparti cu noi, raspund cuvintelor tale. Dumnezeu este peste tot, in fiecare, chiar si in cel mai crunt criminal ce ucide. Difera insa felul in care vietuim impreuna cu El. Unii Il tin inchis, altii Il batjocoresc, altii Il tin pe Cruce, altii... Il ucid, putini Il asculta si Il urmeaza. Si mai putini sunt cei ce isi duc Crucea, Mor si Invie cu Hristos. Cautam multe lucruri pe pamant, dar uitam ca suntem doar in trecere aici. Mereu Hristos este alaturi de noi si ne scapa de consecintele faptelor noastre, nadajduind ca vom intelege greseala si ne vom schimba. E mare lucru a SIMTI pe Dumnezeu alaturi, in tine, dar abia atunci Il simti pe Dumnezeu cand Il poti simti si in CEILALTI. In toti, nu doar in cei Mari. Il simti asa cum Il pastreaza fiecare: cu grija sau cu nepasare. Nu sunt fatarnici cei ce i-ai postat. Sunt pe drum. Au luptele lor, obstacolele lor de depasit, dar au VOINTA de a ajunge la capat. Ei traiesc fiecare clipa: MERGI sau MORI. Fiecare drum e special, fiecare Om e special. Smerenia e dincolo de puterea noastra de intelegere. Un Sfant foarte smerit facea o multime de minuni in vazul lumii, si un calugar ce a mers la el se gandea: ce madru este saracul, uite cum se faleste. Sfantul a mers la el si i-a spus: nu eu fac minunile, dar accept sa fiu considerat fatarnic pentru neputinciosii ce au nevoie de minuni.
    Toti calugarii din Muntele Athos isi doresc sa se retraga cat mai in singuratate, dar primesc acceptul doar cei ce pot sa fie cu Dumnezeu in orice loc, in orice clipa. Slujba in Biserica este o taina ce o patrund doar cei maturi duhovniceste. Cum un copil nu poate manca mar cand e bebelus, asa si aici: nu poti intelege anumite lucruri pentru ca nu ai dinti. Dar daca vezi ca nu poti patrunde taina, cauta si vei gasi, "maturizeaza-te" duhovniceste. Slujba de obste e o lucrare asemanatoare cu actiunea unui regiment. E foarte diferita de o rugaciune individuala. Da, batranelele acelea merg acolo, saruta moaste si se intorc lafel de rautacioase, dar cine sunt eu sa le judec? Atata macar fac si ele, ca nu fac mai mult e in detrimentul lor. Cand intelegi ca acest Dumnezeu Atotputernic nu ne-a lasat in labirintul Vietii fara nici un indiciu, ci ne-a inzestrat cu TOT ce avem nevoie de a razbi: Cuvant, Duh, Biserica, mare Bucurie. Un duhovnic este un "GPS" de nepretuit, dar cati isi asuma unul? Mai bine mergem cum si pe unde ne taie capul... Pana si cei din pustie au un duhovnic care sa ii povatuiasca, doar noi credem ca nu ne trebuie...
    Stefan cel Mare si Sfant a pastart natiunea noastra vie, caci ceea ce el a construit inca dainuieste: Biserici si Manastiri care nu au lasat sa moara sufletul neamului nostru. Ca a avut si el pacate, hmmm cine nu are?!

    RăspundețiȘtergere
  27. Eu nu mi-am ucis fratele, dar nici sfant nu voi putea fi numit vreodata. Bine, nu am construit manastiri si biserici, care sa ma ierte de asemenea pacate. Aici suntem pe alta lungime de unda. Si inca o intrebare: Oamenii care traiesc in tibet, sau in India, sau in Japonia, si care nu sunt Crestini, sunt pierduti si demni de mila?

    RăspundețiȘtergere
  28. Uite ceva nebunesc: cereti lui Dumnezeu sa va arate daca e Sfant Stefan sau nu. Nu sunt eu demn sa il apar pe Sf Stefan cel Mare, cel datorita caruia inca se pastreaza vie credinta, limba si invataturile stramosesti, Dumnezeiesti. Cel care a facut atatea curvasarii si crime, dar care nu si-a pierdut nadejdea de iertare, dorinta de a lasa urmasilor LIBERTATE, care mai mergea si pe la pustnici sa ceara sfat, mai si postea, se ruga cu noptile, mai construia si manastiri sa-si "spele" pacatele, care a luptat atatea lupte si a sangerat alaturi de "fratii" turci, tatari, unguri, pentru a nu ne lasa pe noi sa fim robi in tara noastra, nu are nevoie de mine sa Il apar. Istoria este foarte deformata, pentru ca nu o invatam de unde trebuie. Istoria se invata in CIMITIRE, si cimitirele suntem NOI. In noi sunt adunati atatia si atatia stramosi, dar nu mai stim sa-i ascultam, mai bine ascultam de straini... Se mai intorc in morminte din cand in cand inaintasii nostri vazand ce am facut cu mostenirea primita, ne imbolnavim si ne chircim, caci tot ceea ce am primit din ei nu stim sa pretuim. Ne rupem de radacini, ne rupem de cunoastere, ne rupem de credinta... ne razvratim impotriva unui popor pe care nu il putem intelege... Nu mai suntem ai NEAMULUI, ci ne reinventam in occidentali, orientali... Suntem orice, numai noi nu... Ii judecam pe toti, pe inaintasi, pe semeni, pe copii, dar vai nu cumva sa fim sesizati unde gresim, ca ne simtim ca suntem judecati! Asa este suntem pe alta lungime de unda aici... :)

    Nimeni nu este pierdut prin faptul ca se naste in India, China, Iran, Congo. Ceea ce faci cu ce primesti este ceea ce te mantuieste. Unii primesc foare mult dar ...degeaba, altii primesc foarte putin dar le este suficient. Adica, avem un mare dar a ne naste aici, altii se nasc in locuri si din neamuri crunte, insa esential este ceea ce ALEGEM in timpul vietii. Daca nu ai legea Dumnezeiasca, ai legea firii. Dupa ce lege ai cunoscut si ai trait, dupa aceea vei fi judecat. Totul e in ce cauti, ce alegi sa faci cu timpul petrecut aici pe pamant... Nimeni nu e pierdut, afara de cei ce aleg pierzarea...

    RăspundețiȘtergere
  29. superbe foto,superb articol.comentariu legat de "sfintii"parintei.sunt de acord cu Mircea,oameni ca noi ,care stau ore in sir prinn tufisuri si grohotisuri dupa un ochi de pasare sau o pana mai luminoasa, il gasim pe Dumnezeu acolo,in linistea stufului,a apei,a clipocitului de rau,a oracaitului de broasca.Ne simtim cu Dumnezeu acolo,nu intr-o biserica unde "banul" e primordial.Nu judec pe cei ce se simti ofensati de ironiile subtile expuse de Mircea,s-a dovedit ca multi "parintei" sunt acolo pentru multe"pacate lumesti" si nu pentru smerenie.Stiu o sfanta manastire in delta unde e indicat , ca barbat, sa nu poposesti peste noapte.In rest,merci de articol Mircea...

    RăspundețiȘtergere
  30. Ciprian, ultimele tale afirmatii tocmai intaresc ceea ce spuneam. Probabil, ptr. mine e de ajuns legea firii, deoarece popii m-au indepartat de Dumnezeu. Au reusit ei cumva sa o faca. Repet, am pacatele mele, greseli mari si mici. Dar sunt constient de ele si incerc sa indrept ce am stricat.

    RăspundețiȘtergere
  31. Omule, ma doare si imi pare rau sa aud asta. Din pacate sunt mai multi popi decat Parinti... Stiu cat de greu este sa te intorci pe un drum pe care ai pierdut o batalie, insa totusi acesta este Calea. Sub legea firii stau cei ce nu au auzit de Hristos, nu noi ce Il avem in sange. Pentru noi a iesi de sub Hristos e moarte sigura. E negarea chiar a lui Dumnezeu! Respingem tocmai Jertfa Sa, respingem chiar pe Dumnezeu. Fiecare se simte mai mult sau mai putin aproape de Dumnezeu, in felul sau, Dumnezeu ne povatuieste insa cum trebuie sa Il urmam. A refuza tocmai acest lucru este mandria cea mai perfida. Daca Rastignirea nu ar fi fost necesara, nu s-ar fi infaptuit. Daca Iisus a acceptat moartea pentru noi, atunci cum noi sa o refuzam spunand ca nu avem nevoie de Jertfa Sa!? Nu faptele noastre ne mantuiesc, ci Jertfa lui Hristos, urmarea Cuvintelor Lui si infaptuirea lor. Un mare maestru mereu isi asigura o linie de discipoli. Dumnezeu NU lasa sa piara "discipolii" sai! Hristos a ales niste urmasi care sa ne indrume, si ii alege mereu, pana in sfarsit. Aceasta lucrare e intarita de Duhul Sfant. Insa in ziua de azi, din cauza neascultarii noastre, Iuda este mai raspandit decat trimisii Dumnezeiesti. Ce este cu adevarat trist, este ca acum popii sunt mai multi ca Parintii. E o mare diferenta intre popi si Parinti. Spuneai ca ii simti pe cei ce sunt de ai lui Dumnezeu. Cauta-i si vorbeste cu ei. Spovedania este calea spre iertarea pacatelor, nu ceea ce ni se pare noua ca e indreptarea. Sa cauti asa cum cauti un doctor bun si un Duhovnic Bun. Cel putin lafel sa faci si pentru un Duhovnic. Sa te rogi acolo in tufisuri sa-ti dea Dumnezeu un trimis de-al Sau, care sa te lumineze. Uite, prin Dobrogea era Parintele Arsenie Papacioc, la Bucuresti Parintele Adrian Fageteanu, Oameni! Dar au plecat dintre noi... Mai sunt inca Parintele Noica, Parintele Iustin Parvu, Ioan de la Sihastria, si multi altii. Oameni ce au trecut prin focul Aiudului, Gherlei, Pitestiului, prin incercarile pustiei, cu viata de nevointe si jertfa, Parinti Sfinti. Pe acestia cauta-i , nu mergi sa te operezi pe cord la orice doctor, ci cauti unul foarte bun, nu? Daramite cand e de lucrat cu sufletul... Sa fie Craciunul acesta o Nastere in Adevar si in inima ta!

    RăspundețiȘtergere
  32. Mircea, dar parintele despre care vorbesti aici "In schimb am fost marcat profund de intalnirea cu un anumit calugar; eram la o manastire si vorbeam la telefon cu cineva din tara si povesteam cateva aspecte destul de neplacute ale obiceiurilor de pe acolo. Nu ma asteptam sa fie cineva pe langa mine si care sa inteleaga romana, deoarece eram la o manastire greceasca. Vad ca se apropie de mine un calugar batran, zimbind, si mi se adreseaza in romaneste. Auzise cu siguranta ce spuneam la telefon, dar a asteptat sa termin de vorbit si a intrat in vorba cu mine fara sa-mi reproseze absolut nimic de ceea ce spusesem. Zambea, si-l simteam sincer si detasat. Asa am aflat ca statea in acea manastire de 30 ani!!! Nu iesise de acolo niciodata. L-am rugat sa ma lase sa-i fac poze, si atunci mi-a raspuns ca lucrul acesta i-ar zadarnici munca de cateva zeci de ani. Cum adica, am intrebat eu. Mi-a raspuns: am trait in smerenie, retras, nestiut, supus, in umilinta, incercand sa ma remarc cat mai putin, sa nu ies in evidenta, sa ucid mandria, orgoliile, dorintele si ambitiile. Iar tu vrei ca maine sa apar in articole citite in intreaga lume?" nu este o dovada ca exista si calugari si preoti cu totul speciali si ca moastele pe care le-ai sarutat sunt ale unor astfel de oameni (ex: capul Sfantului Ioan Gura de Aur);din moment ce exista astfel de oameni in cler, intr-adevar mai putini, dar destui, faptul ca ne smintim de ce fac ceilalti arata ca suntem slabi in credinta; daca nu ar exista oameni asa speciali in cler poate sminteala noastra avea o scuza; oricum, in general, frumos articolul si fotografiile, si e de apreciat faptul ca ai o bucurie calda ca ai renuntat la cele mai bune fotografii si nu le-ai predat, astfel ca articolul a fost respins iar tu ai dezamagit in asteptari.

    RăspundețiȘtergere
  33. Va multumesc tuturor, am invatat atat de multe din aceste discutii...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Va recomand cartile Sfintului Ioan Gura de Aur(ca nu degeaba era supranumit asa)si o sa intelegeti de ce oamenii il iubesc si-i respecta ultimele ramasite pamantesti.
      El a scris,de exemplu,Sfanta Liturghie.
      Noi romanii suntem vestiti pentru respectul pe care-l avem pentru inaintasii nostri(parinti,frati,eroi).
      Macar ei au facut ceva.
      Generatiile noastre s-au multumit doar sa ia si nu sa daruiasca,crezand ca i se cuvine.

      Ștergere
  34. O intrebare este o scanteie ce poate sa aprinda un intreg Univers... Cand conturezi o intrebare, dezlegi un nod, descatusezi fiinta si... raspunsul vine, chiar daca nu cand sau cum te astepti... :)

    Multumesc ca te imparti cu noi, cu bune si rele ;)

    RăspundețiȘtergere
  35. Mircea, nu fotografia e scopul tau in viata, sunt sigur , ci prin ea vei ajunge intr-o zi la Hristos, si cine stie daca nu peste multi ani vei fi unul din calugarii de la Sfantul Munte Athos , poate impreuna cu unii dintre noi si poate murind pe cruce in vremurile din urma.
    Exact ca si calugarul acela batran vei zambi si vei spune : ce ma mai bucuram ca aveam Nikon de 800 mm si ce poze faine faceam cu el la pasari, si toata lumea zicea ca tare e Mircea Bezergheanu. Toate au fost desertaciuni.
    Desertaciuni sunt toate caci maine va apărea un alt Mircea , mai bun ca tine si vei suferi poate, sau poate te vei bucura, dar toate trec si la un moment dat din cauza varstei, sau a vreunei boli Doamne fereste, nu vei mai putea face fotografie profesionala si atunci te vei trezi la adevarata realitate.
    Numic nu este intamplator in aceasta viata, nici macar una din discutiile de pe acest forum, dar e minunat ca esti preocupat si de sufletul tau, altfel nu ai fi raspuns la mesajele noastre.
    Popii de care zici tu ca sunt asa si asa , nu uita ca sunt nascuti dintre noi , din familii in care poate parintii au trait in curvie inainte de casatorie, in familii in care unii din membrii au fost tortionari sau au facut mari nedreptati, in familii in care Dumnezeu a fost hulit, in familii in care au murit oameni nespovediti niciodata, etc.
    Pentru toate pacatele noastre platim pe acest Pamant , si tragem si pentru ceea ce au facut stramosii nostrii.
    Ai recunoscut ca esti pacatos,e un pas mare, inainte catre mantuire, dar nu uita ca, copii tai vor trage si pentru pacatele tale, chiar daca se vor face preoti.
    Eu am simtit acest lucru pe pielea mea.
    Sfintii parinti spuneau ca in vremurile din urma preotii vor fi ca mirenii, iar mirenii ca dracii.
    Uita-te in jur si vei vedea ca deja am ajuns acolo.
    Poti gasi la manastire calugari care asculta Metalica sau AC/DC , care au calculatoare, care traiesc ca in lume. Dar uite si in lume ca oamenii au ajuns mai rau decat bestiile, in rautatea faptelor lor.
    Sa multumim Lui Dumnezeu ca mai sunt preoti in lumea asta , asa cum sunt ei , asa CUM II MERITAM , de fapt, caci fara preoti chiar ca vom fi pierduti de tot.
    Crezi ca eu nu stiu ca sunt preoti de care zici tu, eu crede-ma ca ii cunosc pe toti preotii din Tulcea , si am vazut si am auzit anumite lucruri de genul acesta, dar Dumnezeu m-a ajutat sa nu ma smintesc ci dimpotriva sa ma rog pentru ei si acest lucru m-a intarit si mai mult in credinta.
    Ei sunt oameni ca si noi si au si ei dorintele lor lumesti, sunt impinsi de catre familie ca sa daca anumite lucruri pentru bunastare,etc.
    Sa nu crezi ca nu le pare rau pentru ceea ce fac.
    Ma opresc aici si trimit apoi partea a doua, deoarece se pare ca mesajul are prea multe caractere si nu il pot trimite intreg.

    RăspundețiȘtergere
  36. Daca vrei sa afli despre credinta sa nu participi la o masa cu multa lume in care fiecare isi da cu parerea si mai ales critica, ci mergi la un om intelept si vorbeste cu el intre patru ochi.
    Atunci vei pleca lamurit, macar teoretic, cu multe lucruri care iti erau neclare.
    Cand te aseaza cineva la masa alegi mancarea care iti place nu pe cea care iti face greata. Asa si aici cauta pe cei care auzi ca s-au despatimit si s-au sfintit cu ajutorul Lui Dumnezeu. Inca mai aveam in tara destui astfel de oameni.
    Lui Dumnezeu ii sunt mai placuti marii pacatosi care se intorc intr-o zi catre el decat cei care sunt sfinti de mici copii.
    Aici e marea taina a crestinismului.
    Toate religiile vorbesc de venirea lui antihrist , nu de abtibuda sau antivisnu, sau antizoroastru. etc.
    Stefan Cel Mare si Sfant nu e de competenta noastra sa-l judecam , mai ales ca este un copil din flori, daca nu stiai, dar prin faptele lui de vitejie in apararea credintei crestin ortodoxe , a devenit Sfant.
    El s-a cait pentru ceea ce a facut rau in viata, dar sa nu uitam ca a fost cel mai viteaz voievod al acestei tari, cum nu am avut niciodata pe acest pamant romanesc.
    Citeste despre lupta de la Valea Alba si de ce ii spune Valea Alba.
    Ceea ce am simtit eu cand am pus capul pe mormantul lui in 2004 cand am fost in pelerinaj cu ocazia a 500 de ani de la moartea sa, nu am simtit niciodata. Nu voi uita niciodata acest moment, mai ales ca am sunat din bucium pe parcursul a tot acest pelerinaj de 3 zile.
    Eram in fruntea coloanei de pelerini cu buciumul , in costum popular.
    Asa a vrut Dumnezeu in mare Lui Mila sa imi Dea mie nevrednicului, acesta cinste.
    Poate vreodata ne vom intalni prin delta , daca nu cumva anul acesta nu va disparea, din cauza lipsei acute de apa.
    Am vazut pozele tale facute din elicopter , mai ales ca si au am zburat cu ajutorul Lui Dumnezeu acum 2 luni ca sa fac calendarul CJ Tulcea, si m-am ingrozit atunci de cate lacuri erau secate sau in curs de secare.
    Acum in delta e o mare drama din cauza secetei.
    Sfintii parinti spuneau ca va veni in curand o mare foamete cum nu a fost pe acest Pamant, iar apa va incepe sa dispara.
    Vom trai si vom vedea, dar deja ceva a si inceput.

    Doamne ajuta, Valeriu Leonov

    leoetno@yahoo.com

    RăspundețiȘtergere
  37. Va multumesc! Acum parca se ridica usor valul de pe ochii mei, iar ca si analogie, drumul Oamenilor seamana cu cautarile mele in Dobrogea... Stiu suna ciudat, chiar aiurea, dar asa se arata.

    RăspundețiȘtergere
  38. Unde am ajuns sa ma duc chiar daca vremea e cumplita si nu am sansa de face nici o fotografie la pasari. Ma duc si ma bucur. De drum si de efort. Am inceput sa privesc altfel iarna, viscolul, ploaia si norii plumburii. Am trecut deja de aspectul fotografic. Le intiparesc direct in suflet. Nu mi-am dat seama. Pana la discutia cu voi, o luam ca pe un drog. Dar e mai mult, e intalnirea cu mine.

    RăspundețiȘtergere
  39. fotografii interesante insa text cu jumatati de adevaruri.
    am fost acolo in iunie 2010 nu din smerenie ci din curiozitate de explorator si arhitect si fotograf. si stiu ce spun, citind avizat comentariul dvs.
    ca-n toate cele omenesti, in comunitatea athonita sunt oameni si oameni. apoi exista si cutume si reguli de respectat. la fiecare manastire/schit trebuie facuta rezervare pentru o anumita data. altfel, da, nu te primesc si e treaba lor. v-ar conveni sa va pice zilnic acasa straini neanuntati pe care sa-i hraniti si sa-i gazduiti? nu cred! si e firesc.
    apoi, daca acei oameni vor sa traiasca linistiti de ce sa-i agreseze cineva cu blitz-uri si foto? e incorect.
    da, masa se ia rapid la toate manastirile insa nu in trei minute! in plus, v-ati dus ca la all-inclusive/hotel/restaurant/in concediu sau intr-un pelerinaj/expeditie?
    la prodromu, in ciuda a ceea ce spuneti, exista curent electric: mi-am incarcat acumulatorii la aparate si telefonul. am fotografii doveditoare.
    iar la marea lavra nu e un lux, asa cum ati descris.
    culmea, nici drumurile nu sunt asa cum vreti sa para. sunt ca drumurile forestiere bune din romania, iar drumul intre marea lavra si prodromu este chiar betonat perfect: l-am parcurs pe jos.
    mai e ceva: nimeni, nicaieri nu obliga la pupat moaste.
    apoi, ceea ce omiteti ;egat de mancare este faptul ca la careia, capitala republicii athos si baza flotilei de microbuze care asigura transportul in peninsula, exista trei! magazine unde se poate cumpara orice, aproape ca-n lumea reala, de la alcool si tigari, la toate tipurile de carne, conserve, fructe, legume, la aceleasi preturi ca-n grecia. deci aveati de unde procura mancare daca disperarea unei zile mai frugale va nastea atatea frustrari.
    nimeni nu ne-a spionat la prodromu. mai mult, toti oamenii aceia au fost de o mare discretie si bunatate, incepand cu paharul de apa rece, de ouzo si bucata de rahat cu care ne-au primit. trebuie sa stie cititorii dvs. ca fiecare calugar are mult mai multe lucruri de facut in gospodaria manastirilor decat sa spioneze niste oaspeti ei insisi pusi pe spionaj!!!.
    nici macar nu se ajunge greu la athos asa cum afirmati. da, trebuie sa fii barbat si sa iei legatura cu patriarhia/mitropoliile din romania sau cu biroul din ouranopolis pentru athos. se face o programare, se fac personal rezervarile la manastirile dorite si se pleaca la ouranopolis de unde, de la biroul din centru, cu pasaportul, se elibereaza "diamonitirionul" despre care afirmati ca se obtine foarte greu. eu, fara nicio relatie, am ajuns foarte usor la athos. e un loc izolat dar nicidecum asa cum incercati dvs. sa faceti sa para, ca si cand ati fost in aventura acolo la capatul pamantului.
    in plus, cand mergi intr-un loc, te informezi de conditii. ati facut un lucru cel putin nepoliticos fotografiind locuri si calugari, cand nefotografiatul este o conditie tiparita pe verso-ul diamonitirionului-viza de sedere. e ca si cand primiti pe cineva in casa la dvs., necunoscut, si acela incepe sa va faca fotografii cand vrea, unde vrea si la ce vrea, dupa care sa le si publice. cu comentarii cu jumatati de adevar si ironii.
    de fapt pentru ce v-ati dus? sau la ce? la o gradina zoologica? la un reality-show? aveati mii de alte subiecte. dar ati fost pentru aventura si mistouri intr-un loc ce va impunea anumite conditii, nerespectand mai nimic si pe care-l pseudo-denigrati in comentariul de mai sus.
    ei bine, cititorii/privitorii dvs. trebuie sa stie ca n-ati facut nimic special. ati fost si ati facut doar ceea ce nu ne place la romani.
    pacat de fotografii. care, by the way, sunt doar descriptive, fara nicio tensiune, fara sentimentul locului, fara mister, fara licarire de geniu. compozitie scolareasca, tehnica scumpa, filtre. n-au suflet si nici calitatea de a transmite starile de-acolo, incarcatura istorica, problematica reala a locului. din pacate tratati usor un subiect care cred ca va depaseste. in incheiere va-ntreb: v-ati saturat acum, ca v-ati intors de la athos, de masline? in general, va simtiti satul acum?

    RăspundețiȘtergere
  40. Si domnia voastra cu v-ati intors de la Muntele Athos? Cu supararea asta varsata pe mine? Interesant, inseamna ca nu m-am inselat. Si aveam toate aprobarile ptr. fotografiat, toate rezervarile ptr. inoptat la schit. Aveti idee cum fotografiez, de nu ma simt nici pasarile? Si asta ptr. a nu deranja, nu ptr. a fura ceva de care sa ma bucur ulterior. Iar drumurile mele pe acolo, cu siguranta nu au fost drumurile betonate pe care ati calcat domnia voastra. Am fost dupa grotele din munte. Nu sunt arhitect, dar am cladit mai mult decat poate sa darame rautatea domniei voastre.
    Cu respect, Mircea Bezergheanu.

    RăspundețiȘtergere
  41. Mircea, scrisul si pozele ce le descatusezi din clipa si le ingheti in timp, sunt dovada ca INTRADEVAR te apropii de Dumnezeu, ca Il vezi in creatia Sa. Dar a privi la Dumnezeu nu e deajuns. Acest Dumnezeu paradoxal, chiar Dumnezeul de care vorbesti tu, te cheama spre Indumnezeire. Si este doar o Cale: Hristos. Alta data nu calcai florile, nu pentru a le proteja, ci pentru a nu lasa urme... Te-ai schimbat mult daca ai reusit sa schimbi SENSUL. Si vezi acum cat de mult te bucuri de schimbarea ce ai facut-o. Mergi mai departe, schimba-te in continuare, sa vezi atunci Bucurie! Da-i o sansa si lui Hristos, si Sfintei Biserici! Cauta un Duhovic, care sa te invete sa stai BINE in ghenunchi, exact cum ai reusit sa transformi un vanator in fotograf, o sa ai sansa de a fi transformat din fotograf in FIU. Da asa este, fa-te mic sa ajungi MARE!

    RăspundețiȘtergere
  42. Mircea , Dobrogea pe care o iubesti atat de mult ca si mine, pentru sentimentul de ancestralitate pe care ti-l da, va fi in curand o amintire daca.........va fi umpluta de cancerul centralelor eoliene si de cariere.
    Deja au si aparut in multe locuri minunate si se pare ca 4000 de centrale vor fi numai in judetul Tulcea, Doamne fereste. Adica........nu va fi loc de unde sa te uiti si sa nu vezi eoliene.
    Pana si noaptea au niste becuri rosii care clipesc non stop. Iar ziau au o lumina alba ca de blitz care se vede chiar si in plin soare.
    Ma gandeam de multe ori ca noi oamenii am pierdut un mare dar lasat de Dumnezeu , ...cerul instelat in noaptea fara lumina artificiala a societatii moderne.
    Cerul instelat e o mare taina care te patrunde in adancul intregii fiinte si te duce cu gandul la Creatia Lui Dumnezeu fara de egal.
    E un sentiment care te copleseste pur si simplu. Cel putin eu sunt fascinat.
    Dobrogea se putea lauda cu acesta minune pana de curand.
    Si eu sufar acum stiind ca eolienele vor distruge Dobrogea, dar m-am rugat ca si Sf. Ilie odinioara , ca Dumnezeu sa opreasca vantul 3 ani in Dobrogea, ca sa plece cancerul eolienelor de aici.
    E o mare minciuna ca energia eoliana este o energie verde. E o mare afacere mafiota , asta e si nimic mai mult.
    Totusi am o mare mangaiere , pe Hristos, daca cumva Dobrogea nu va mai fi asa cum o stiu eu.
    Dobrigea este mai mult decat peisaj e, reprezentata inca de oamenii faini de la tara, pe care ii cunosc, unii foarte batrani, multi au murit , Dumnezeu sa ii ierte. Caut sa ma hranesc si eu din lumea aceea care a fost odinioara mai aproape de Dumnezeu, mai cu respect fata de stramosi, mai cu dragoste fata de aproapele lor si sa iau in ultima clipa ceva de folos pentru suflet de la ei.
    Asa am aflat anumite aspecte deosebite ale vietii de odinioara, am invatat sa cant la caval doine, sa contruiesc cavale , cu ajutorul Lui Dumnezeu, sa fiu mai bun, fata de cum eram,asa am aflat ca pe bobul de arnaut este chipul Lui Hristos, asa am aflat cum trebuie sa ma inchin corect, etc.
    Nu degeaba Dobrogei i s-a spus ,, O tara din povesti,, sau ,,Dobrogea de Aur,,.
    Sa ne rugam Lui Dumnezeu si miilor de Sfinti care au inrosit acest pamant sfintit , ca sa nu lase Dobrogea pe mana lacomiei nesabuite a celor fara de lege.

    Doamne ajuta, Valeriu Leonov

    RăspundețiȘtergere
  43. Nu comentez. Eu sunt doar credincios, desi nu am puterea (deocamdata) sa nu incalc cateva povetze... Eu am facut doar croaziera din Ouranopolis pe coasta de vest a Muntelui Athos. Si m-a impresionat chiar si atat. Nu sunt pregatit sa merg pe Munte.
    P.S. Fotogafia si credinta se pot inbratisa foarte strans uneori: http://www.crestinortodox.ro/parinti/parintele-ioan-fotograf-devenit-monah-muntele-athos-124966.html
    Cele bune!

    RăspundețiȘtergere
  44. Mircea Bezergheanu :esti un mizerabil critic al monahismului ortodox.Intr-adevar te-ai dus in SF MUNTE ca un spion ateu ,(ceea ce cred ca esti) nu ca un turist crestin dornic sa vada monahismul propriu -zis. baga de seama ce ti-a scris Ciprian Negrila , si batrtanul calugar roman care statea in acelasi loc de 30 de ani , si asa poate te trezesti la realitate.Critici Prodromul.... dar nu stii ca Prodromul nu are nici un ajutor de nicaieri.Nu stii ca Grecii abia asteapta sa puna mana pe el . tu imputitule nu cunosti regulile in Sf.Munte , dar iti permiti sa critici asa in mod subtil si educat.Tu stii ce inseamna sa-ti inchinoviezi viata intr-o manastire !!!??? Fao ,si apoi ai sa-ntelegi de ce lipseste apa calda ;curentul electric; indestula alimentatie...etc. Toate astea pt omorarea patimilor si a trupului.Traiul bun da si pofte multe,si de aici poti intelege de ce atatia nenorociti imbracati in haine monahale (pretinzand ca sunt calugari) ne fac ortodoxia de ras.SI niste dobitoci ca voi faceti publica stirea in cateva secunde k sa va faceti audienta, fara a cerceta mai intai din ce lume provin acei nenorociti.Ai si curajul sa defaimi Sfintele Moaste....!!!!!! ce stii tu despre toate astea ??? nimic nesimtitule .Cerceteaza mai intai si dupa aia judeca.... esti tot gol in interiorul tau ......

    RăspundețiȘtergere
  45. Cine vorbeste asa din spatele anonimatului, mai bine tace. Aici e usor sa te ascunzi, dar tot ceea ce gandesti, vorbesti, faci, este scris intr-un loc unde nu poti sa ascunzi NIMIC. Toti suntem pe drumul Vietii, unii mai in fata, altii mai in spate, dar locul doar Hristos ni-l stie. Cand vorbesti asa... osanda scrii, oricine ai fi, cauta izbavirea, nu te osandi pe tine si pe altii cu cuvinte de manie. Jignirile nu isi au rostul in nici un context, oare nu este scris maniati-va dar nu gresiti? Ravna trecuta de dreapta masura dauneaza tuturor: si Ortodoxiei, si celor din afara ei dar si celui ce o are. Pe cei ce nu cunosc pe Hristos, tot cu dragoste trebuiesc primiti; oare nu a vindecat Hristos rana sabiei ce a taiat pe soldatul venit sa Il duca la Moarte? Cauta Dragostea, Iubirea... Nu noi aparam Adevarul, El ne apara pe noi. Noi doar Il marturisim, daca Il cunoastem...

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Review Olympus OM D E-M 1 MkII. Sau cum să câștigi atunci când toți cred că ai pierdut....

Toate fotografiile din acest review au fost trase în format ORF și convertite în Tiff/Jpeg cu programul PhaseOne - Capture1.  Deoarece trag doar Neutral iar culorile și contrastul în acest caz sunt mai șterse decât ce vedem în realitate am prelucrat fotografiile la nivel de contrast și saturație. Sunt și multe cadre la care nu am fost nevoit să intervin absolut deloc după conversie. Cine are o problemă cu acest aspect să fie sănătos. Voi posta o arhivă cu cadre la rezoluție maximă precum și fișierele ORF, așa încât să fie toată lumea mulțumită.    Citirea acestui material NU ESTE OBLIGATORIE.

  Voi scrie acest material încercând să exprim senzațiile prin care am trecut din momentul în care am hotărât să provoc soarta, renunțând la titlul de Ambasador Nikon în Romania, ptr. a mă arunca cu capul înainte într-o mare învolburată și plină de necunoscute. Cu numai câteva luni în urmă dovedeam ignoranță, râzând de sistemele mirorless, indiferent de cine le produce. Ce-i drept, eram atras de…

Despre pozografi. Care este...

Așezați-vă bine în scaun, eventual cu o pastilă de inimă la îndemână, că o să vă doară! e din categoria - Lumea-i rău și are arme. Capitolul - Viața-i greu.

     *   Pozograful începător - a fost creat de Dumnezeul pozografilor, din masa amorfă a selfiștilor, care se trag în telefoane. Este mana cerească a producătorilor și vânzătorilor de echipamente, deoarece, dacă-i lasă tata lor, vor achiziționa tot felul de echipamente inutile, crezând că posesia unei pianine în sufragerie te face automat Pianist. Sau Pianinist...
 Vor citi pe nerăsuflate tot ce găsesc pe net, evident fără să poată discerne gunoiul de informația reală, apoi se vor atașa de o marcă foto, în funcție de ce au în posesie cei cu care interacționează. Trebuie tratați cu atenție, deoarece chiar au nevoie de ajutor, iar dacă vrei să-ți faci o armată de susținători în viitor, ei reprezintă cel mai bun material, deoarece sunt încă maleabili, poți să-i frămânți relativ tare, ptr a-i modela. De obicei nu vin în turele mel…

Despre editare, ptr puriști, hartiști și tot felul de triști.

Mai fac greșeala și postez din când în când cadre dificile, activând imediat câte un odihnit ce nu a ieșit probabil la fotografiat atât de des, sau pe distanțe suficient de mari de fotoliul din care emite un devastator - "PRELUCRATĂ! Putem vedea una needitată?"

La un moment dat, o domnișoară de la arte a comentat și ea, sugerând că de fapt eu sunt bun la editare, prelucrând pozulicile mediocre până la nivel comercial de wow. Domnișoara mea dragă, de ce nu ieși dumneata ziua din casă până nu te dai cu fond de ten, rimel și ruj? Ți-e rușine cu tine Raw? Ziceți că nu e corect ce fac? Vă permiteți voi pare să fiți corecți până la extrem? Hai să vă văd!

  Hai să vedem cum este și cu editatul/prelucratul acesta în fotografie. Am să expun poziția mea vis a vis de subiect. Consider că fotograful nostru nu alterează fotografia atât timp cât nu adaugă informație (elemente de imagine) care nu se regăsea în scena fotografiată. Senzorii aparatelor foto digitale au un comportament lin…