De ce - partea a-II-a. Sau cum e cu wikipedia, bufnița şi corcodelul!


  Primesc tot mai multe mesaje de felicitari si incurajari pe mail, cu fiecare postare, dar astazi am avut sansa de a primi poate cel mai tare comentariu, mai ales ptr. ca vine de la un tip care se crede PESTE, cel putin asa scrie pe avatarul lui. Si nu se refera la zodie! Am avut cateva discutii interesante cu el, dar ce mi-a spus astazi m-a surprins, deoarece are alte pasiuni, alt mod de viata si totusi mi-a citit blogul din scoarta-n scoarta.
 Incepe omul cu: "te-am vazut ca esti un fotograf atipic, nu genul de pe facebook, nu tipul de muntoman obosit care posteaza acelasi gen de poze 365 de zile pe an, care face workshopuri pentru muntomane nerase la pizda care au impresia ca fac arta cand pozeaza fum din hornuri"... "si nu spun asta ca sa te pup in cur, ca nu sunt genul cu pupatul in cur si like la tot. Dar te invidiez cel mai tare, te urasc aproape , pentru luxul de a calatori"
 Iar urmatoarea propozitie m-a lasat fara glas:

"Si nu as fi citit niciodata wikipedia despre bufnite sau corcodei"

 Daca am facut macar un om sa priveasca mai atent la comoara din Dobrogea, chiar nu am trait degeaba, iar propozitia de mai sus este cel mai mare premiu ptr. mine. Multumesc Cristian I. Va multumesc tuturor timizilor care-mi scriu pe mail, jenati de mine si de faptul ca au doar o compacta, sau doar 14 ani...
 Sunt ca voi, chiar daca am teleuri mari si scumpe. Doar ca eu am rupt lantul. La timp. Ma tot intrebati cine sunt, ca nu-mi pun nicaieri biografia, ce premii am luat, ce clienti am avut, si alte lucruri care in societatea de azi reprezinta blazonul ce poate sa-ti arate locul in viata.
 Am copilarit intr-un cartie dur, unde legea pumnului si lovilurile miselesti, pe la spate, erau totul. Toti trecutii mei prieteni din copilarie sunt tatuati cu gradele castigate in parnaie. Pe unii i-am ajutat cu haine, mancare, tigari si carti pana de curand in timp. Unul citea literatura SF, geniu la Sah. Intai si-a pierdut dintii, apoi viata.
 Am fost un timp prins cu o activitate militara de care nu vreau sa vorbesc, ideea este ca trageam la pusca cu luneta si raspundeam bine la doua comenzi: Ucide si Supravietuieste. Doar ca nu mi-au sters creierul de tot. Bine, din creierul mare nu a mai ramas decat o chestie mica, cam cat o nuca, dar asta e din alt film.
 Tocmai din nuca asta au incoltit amintirile, cand mama mi-a luat la 12 ani, primul aparat foto, un Smena 8, iar tata ma invata noaptea in baie sa developez filme si sa fac mariri pe hartie foto... Multumesc Mamă, multumesc Tată.
 Asa ca m-am apucat iar de fotografie si restul este istorie. Pentru mine. Din pacate noua viata nu a fost chiar lina, la un moment dat mi-au spart casa niste hoti si mi-au luat TOT. Am gasit casa goala. 5 ani de munca dusi. Dupa ceva timp mi-am revenit, dar m-au lovit cei pe care-i iubeam, asa ca am ajuns in strada, am dormit un timp in masina, apoi mi-a gasit cineva un loc la un camin...2 ani. Le multumesc celor care m-au ajutat astfel sa descopar cat sunt de rezistent, de fapt din cauza lor am plecat din tara, am facut scufundari, am calatorit prin toata europa si nu numai, am urcat munti, am traversat ghetari, am sarit cu parasuta, am zburat cu deltaplanul...si am Redescoperit Dobrogea!


  Totusi nu am spus niciodata motivul real ptr. care scriu aici, in afara de acela de a ma da mare :) Am cunoscut o persoana care nu se poate misca, dar mare iubitoare de pasari, de flori, de Dobrogea din tineretea ei. Nu locuieste in Galati, iar contactul cu bucuria il are prin intermediul unui laptop amarat. Cu un fluture lipit pe spatele ecranului. Si care m-a rugat sa nu ma opresc, iar daca pot, sa mai pun din cand in cand ce am mai vazut, ce am mai facut... orice, ptr ca se bucura la povestile mele. Ideile mele "originale" vin de acolo, misiunile mele sunt rodul sfaturilor ei, iar datoria cuvantului dat ma face sa mai indur uneori inca o zi caldura, sau frigul, sau foamea, atunci cand de altfel as fi fost dus de mult spre casa, dezamagit ca nu se arata nimic.  Uneori ma corecteaza, ca nu trebuia sa o iau pe acolo, trebuia sa o iau pe dincolo, ca e mai spectaculos. Asa ca-i promit ca data viitoare ma duc pe dincolo, sa-i mai pozez o data Bujorii dobrogeni si mieii din valea Cozluc. Dar au trecut 2 ani si nu m-am tinut de cuvant...

 De aia ma lupt sa formez un grup de fotografi care sa ma ajute atunci cand nu pot sa o iau pe dincolo, chiar daca, deja, am primit un mare flit de la doi fotografi bucuresteni. Nu stiu de ce, au avut senzatia ca-i fac la bani. Pe unul l-am dus 2-3 ani cam peste tot, dar m-a acuzat ca m-am bucurat la 10 euro in Norvegia...



 Acum o iau de la capăt, cu alți oameni. A câta oară...?



Comentarii

  1. E posibil sa fiu rugat sa dau jos articolul asta, nu stiu cat va rezista aici...

    RăspundețiȘtergere
  2. Iar urmatorul articol se va numi "Cand voi avea bani"
    Sa-mi amintiti, daca uit sa-l scriu.

    RăspundețiȘtergere
  3. dc sa-l dai jos... e al tai si-l pui si pastrezi unde vrei ;)

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu vad nici un motiv sa stergi post-ul acesta, doar daca nu vrei ca lumea sa afle atat de multe detalii intime despre tine, dar e frumos sa stii ca in spatele muntelui de om poti gasi atata sensibilitate (ceea ce nu ma surprinde).
    Intr-adevar un comentariu atipic si cu un limaj care pe mine m-ar fi scos din pepeni, dar treaba cu wikipedia spunde tot.

    RăspundețiȘtergere
  5. Felicitari pentru felul dumneavoastra de a fi, pentru superbele poze pe care le realizati, pentru sensibilitatea de care dati dovada. Si nu fiti niciodata trist. Oamenii care v-au dezamagit nu pot fi considerati ooameni. Si toti cunoastem ca multi dintre cei de langa noi nu ne merita. Iar romanii (multi dintre ei) isi vad doar propriul interes. Succes si toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere
  6. Poate te surprinde Mircea, dar unele informatii prezentate aici le stiam deja. De unde? De pe net.
    In general cand imi place mult un gen de fotografie, incerc sa aflu cate ceva si despre cel care realizeaza imaginile. Incerc sa aflu ce este in spatele imaginilor, genul de personalitate, sentimentele si activitatea celui ce le-a realizat.
    Oricum, fara a flata sau a glorifica vreun om, iti spun ca imi plac mult imaginile tale. Incerc cat pot de mult sa le imit. Unele imi ies, dar majoritatea nu. Mai incerc.
    Sanatate.

    RăspundețiȘtergere
  7. Asta imi aduce aminte de un pusti de 22 de ani, care nu stia cum arata macul. Rasarise in fata blocului de pe B. Vacarescu o floare amarita, rosie si m-a intrebat ce e . Evident, am ramas masca.

    RăspundețiȘtergere
  8. Cred totusi ca poti gasi alti fotografi care sa-ti impartaseasca ideile. Sau poate care vor sa invete de la tine. Poate nesimtirea si nedreptatea care abunda in tara asta i-au abrutizat pe unii fotografi, dar ei nu au rupt inca lantul.
    In alta ordine de idei, m-a surprins povestea ta. Mi-am imaginat un om care s-a nascut cu aparatul foto in mana si nu l-a mai lasat. Un fotograf care, in ciuda talentului enorm, a refuzat sa emigreze si sa uite de tara asta frumoasa dar pastorita de unii... a le spune oameni, ar fi o mare nedreptate.

    ps: Felicitari pentru ce am vazut pana acum pe acest site!

    RăspundețiȘtergere
  9. Dar sa fii intrebat ce vietate a aceea ? cand copilul vazuse doar puiul din galantar ?

    RăspundețiȘtergere
  10. mircea, ca o sugestie, asta in cazul in care nu te-ai gandit , scrie o carte...in care sa nu trebuiasca sa "tai" si sa ne privezi de detalii :)Prima o cumpar eu :) ovidiu

    RăspundețiȘtergere
  11. Nu stiu sa scriu, asa ca m-am apucat de pozat. E mai eficient.

    RăspundețiȘtergere
  12. nu trebuie mai bine de atat, asa cum scri acuma este perfect :) evident....atasat pozele de rigoare....si ai putea incepe cu Vol.1 :D...sa nu fi limitat de "spatiu" :) ovidiu

    RăspundețiȘtergere
  13. Nu ati facut numai un singur om sa priveasca spre Dobrogea ! Este minunat sa descoperi acest tinut chiar si numai prin intermediul fotografiilor dvs.
    In rest....trebuie intotdeauna sa avem puterea sa o luam de la capat. Alina

    RăspundețiȘtergere
  14. Da, da, trebuie sa scrii o carte. Foarte bine ai punctat, Ovidiu. Mai vrea cineva ca Mircea sa scrie o carte? Eu cred ca da.

    RăspundețiȘtergere
  15. Dl. Mircea, sunt un fan al pozelor de noapte, imi place "lumina si culoarea noptii" nu stiu de ce dar imi plac la nebunie pozele de noapte.
    Am vazut in galeriile dvs. ca aveti cateva poze de noapte in care surprindeti stelele cum se rotesc, cat timp trebuie lasata expunerea pentru a surprinde o asemenea poza?
    MarkAlex, Pot sa va contactez pe mail sai messenger pentru mai multe informatii?

    RăspundețiȘtergere
  16. Mircea Bezergheanu pe intelesul meu... :)
    Nici cand te uiti in oglinda nu poti afirma ca te cunosti cu adevarat... Asadar nu imi voi permite sa afirm niciodata ca pot CUNOASTE pe cineva.... Cu toate acestea pot sa fiu sigur de experientele traita alaturi de cineva, respectiv de Mircea Bezergheanu.

    L-am descoperit printr-un prieten comun, Laurentiu Iordache. M-am nimerit la el (la Mircea) in studio si spre surprinderea mea m-a invitat dezinvolt sa trag alaturi de el fotografie de produs de parca m-ar fi cunoscut de 10 ani. Apoi am descoperit ca este greu de rezistat langa acest om din simplul motiv ca este prea bun, atat de bun incat cu greu sau arareori il poti egala. Mi-am dat seama repede de ce NU ARE prieteni, pentru ca o prietenie nu rezista atunci cand se compara rezultatele si nu esti suficient de matur SA TE RECUNOSTI INFRANT. Personal, am pierdut aceasta lupta, insa povestea nu se opreste aci. :)

    Pentru mine Mircea Bezergheanu a fost o provocare sa-i stau alaturi ca asistent pret de doi ani, timp in care pot afirma ca am primit multe lectii usturatoare dar BINEMERITATE, lectii cu si despre fotografie. Am inceput sa-l urasc pentru maniera sa pedagogica, ca apoi sa-l indragesc pentru rezultatele avute lucrand impreuna cu el. Am impartasit impreuna si bune si rele, si calatorii, si sforaituri smiorcaite, si calduri insuportabile din delta, si frigul usturator de la munte, si un carnat mancat pe fuga pe o piatra in Dobrogea, si foame, si setea, si zeci de drumuri in lung si-n lat in toata tara, si doar noi doi, DAR NICIODATA nu s-a intamplat ca acest OM sa se bucure de la mine cu ceva, sa profite de pe urma mea, nicidecum. Dimpotriva, am participat la workshopurile sale wildlife si portret GRATUIT. Asadar... cine de cine a profitat?

    Acesta este Mircea Bezergheanu pe care il stiu EU. Iti multumesc Mircea pentru ca mi-ai dat palme atunci cand le-am meritat, iti multumesc ca le-ai primit si pe ale mele atunci cand nu le meritai. Cam atat. Restul sunt discutii si detalii care nu numai ca nu ma privesc, dar mi se par a fi cu caracter prea personal ca sa EXISTE pe aceasta pagina...

    RăspundețiȘtergere
  17. MarkAlex, cu cea mai mare placere, poti sa ma contactezi pe mess.
    mirceabezergheanu@yahoo.com

    RăspundețiȘtergere
  18. Mircea, e timpul:
    "Iar urmatorul articol se va numi "Cand voi avea bani"
    Sa-mi amintiti, daca uit sa-l scriu."

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

OM 1 - Preview. The Show Must Go On!

Cum e cu Autofocus-ul

Olympus OM D E-M 1 Mk II review - or how can you win, when everyone else thinks that you have lost…