Treceți la conținutul principal

Nu sunt de la National Geographic!!!



  Chiar daca nu pare, efortul- uneori supraomenesc- de a fotografia natura este unul dezinteresat, in ceea ce ma priveste. Chiar daca as fi avut alte ganduri, in Romania am aflat rapid ca genul asta de fotografie este o mana moarta. Nici o publicatie de la noi nu plateste! Exista prea multi fraieri care ejaculeaza precoce atunci cand li se cere o imagine (evident moaca, doar te promovam fraiere) ptr. a fi tiparita intr-o revista gen NG.
  Dar nu acesta este subiectul acestei postari, e vorba de o intamplare petrecuta, evident in Dobrogea, anul acesta in timp ce pandeam Prigorii;




  Am gasit locul, am stabilit unghiul din care sa trag, tinand cont de pozitia soarelui, miscarea lui in urmatoarele ore, precum si de vint. M-am camunflat de ziceam ca nu ma vede nici moartea, si m-am pus pe asteptat.    Frate, nu a trecut nici jumate de ora, ca aud din spate: psssst, nenea, sunteti de la national geographic? pacat ca nu pot reproduce vocea cristalina cu care s-a pus intrebarea!
 Eu: Nu nu sunt de la aia!
Vocea: da de unde sunteti?
Eu: ( %&^@#)*&%# ) - de nicaieri!!!
Vocea: da pana unde bate ocheanu' ala?
Eu: pana la tufisul de mierea ursului, cel din fata.
Vocea: atat de putin?!!!
Eu: doar atat!
Vocea: ce naspa, a fost un alt nenea care avea unu' mai mic, da batea un Km!
  Nu mai reproduc dialogul ce a urmat, va dati seama ca nu am scapat de interogatoriu pana nu am donat 5 lei ptr. inghetata si pufuleti!





  Morala: intodeauna e unul care are scula mai buna decat a ta, iar marimea nu conteaza!
 Si inca ceva : NU SUNT DE LA National Geographic!!!!!! Trebuie sa scriu asta si pe masina, si pe echipament! Am zis! Sunt de la Hanimal planet!

Comentarii

  1. Pe langa relatarea asta frumoasa a ta, simt cum o tematica isi face loc si incearca sa educe cititorul cu privire la fotografie.

    Dupa teoria lui Vilem Flusser, aceasta mentalitate este programata in noi de aparatul societatii de consum si a celor care detin "puterea" in fotografie. La momentul de fata foarte putini fac fotografie, pentru ca de fapt noi nu facem fotografie. Folosim o serie finita de functii presetate pentru a face o fotografie asa cum am fost programati sa o facem in functie de setarile puse la dispozitie pe aparat. A existat un timp in care imaginea transmitea un mesaj, trebuia decodificata. Acum nimeni nu mai stie asta! Referitor la un post precedent in care spuneai ca toti vor "ceva mai nou".

    Cu mai mare si mai tare si mai bun, iarasi este relativ, pentru ca iarasi suntem manipulati de producatori care ne dau cu bucatica inca ceva mai mare si mai tare, iar noi alergam sa il luam in ideea ca ne va lasa sa facem ceva mai mult. Dar toate setarile astea automate nu fac decat sa ne mai ia din libertatea de a face o fotografie care sa aiba un mesaj.

    Printre randuri am citit asta la tine! Ca intr-un fel poate instinctual tu realizezi manipularea in masa si incerci sa transmiti mesajul care ai fost menit sa il transmiti...

    Iar am filosofat in public :)

    Ma documentez in domeniul asta...

    Foarte frumos ca de obicei scris!

    RăspundețiȘtergere
  2. Imi este teama ca daca scapati de asocierea cu national geographic, o sa apara altceva...

    RăspundețiȘtergere
  3. Daaa, trebuie musai sa fii de undeva. Altfel esti pierdut... Ok, de azi inainte sunt "din tufisuri" sau de la "in tufisuri"

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aha, uite cum povestioara asta amuzanta aduce argumentul suprem in favoarea numelui acestui blog. Nu l-as schimba niciodata!

      Mie oricum mi s-a parut un nume foarte inspirat de cand am gasit blogul si am inceput sa-l rasfoiesc.

      Ștergere
  4. Cum sa le explici de ce printul Charles alearga dupa fluturi pe un cimp? Ca nu conteaza cine si cu ce, ci doar parfumul maracinilor si suieratul vintului printre stinci golase?

    RăspundețiȘtergere
  5. Si eu care chiar credeam ca esti de la National Geographic :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Povestea asta îmi aduce aminte de o fază văzută în Băile Herculane cu niște alpiniști care se antrenau pe traseele de acolo, trasee complexe, unele fiind foarte aproape de drum, loc în care se găseau diverși gură-cască. Alpinistul care se cățăra în acel moment, filat mai lejer de partenerul lui, îi smulsese unui privitor diverse sunete de admirație. Privitorul respectiv, văzându-mă (ceva) mai echipat decât un turist obișnuit, a intrat în vorbă cu mine întrebându-mă cum poate să se cațere respectivul, ce se întâmplă dacă pică de-acolo. Neavând ce face, i-am explicat omului cum este cu capul de coardă, cum stabilește acesta traseul, cum prinde asigurările pe traseu, etc. După aceste informații omului i-a pierit interesul față de alpinistul care nădușea din greu să se cațere pe acel traseu, zicând așa ca o constatare de om proaspăt învățat: ehee, înseamnă că ăsta (adică alpinistul în cauză) nu face cine știe ce mare chestie. Ăla, primul care a pus coarda sus, ăla-i meseriașul....

    RăspundețiȘtergere
  7. tinand cont ca erati la vanatoare de pasari as fii intrebat daca sunteti de la Animal Planet :)).

    RăspundețiȘtergere
  8. La asta nu m-am gandit; dar nu, nu sunt nici de la animal planet!!! :)

    RăspundețiȘtergere
  9. cu toate ca te-au interogat atat si te-au scos din ritm...i-ai "invatat" sa faca poze :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Asa cum ti-am spus, vroiam de cand am citit sa las un comm aici :) Mi se pare geniala patania... Mai ales ca stiu cum te camuflezi! :D Dar ai intrat in mediul din care copiii faceau parte, tu erai intrusul la fel ca si prigoriile in felul lor. Ideea este ca NG nu stie sa racoleze oameni... Ma tot uit in cadrele premiate de ei si raman masca. Am crescut cu mitul fotografului NG care e "pasul si Pulizer-ul". Sunt mahnit ca NG nu stie cum sa atraga oameni ca tine si se multumesc cu cadre facute din sold asa cum se tragea in vestul salbatic. Lasa NG... tu multumeste-te cu brandul MB! ;)

    RăspundețiȘtergere
  11. Superb. Si superbe pozele cu acei copii. Tot niste pasari si ei.

    RăspundețiȘtergere
  12. super poveste, Mircea. Am savurat-o din plin !
    "din tufisuri" sa te recomanzi ! este cel mai bine !

    RăspundețiȘtergere
  13. Poate baietelul o sa se faca fotograf cand va fi mare, inspirat de dvs.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Review Olympus OM D E-M 1 MkII. Sau cum să câștigi atunci când toți cred că ai pierdut....

Toate fotografiile din acest review au fost trase în format ORF și convertite în Tiff/Jpeg cu programul PhaseOne - Capture1.  Deoarece trag doar Neutral iar culorile și contrastul în acest caz sunt mai șterse decât ce vedem în realitate am prelucrat fotografiile la nivel de contrast și saturație. Sunt și multe cadre la care nu am fost nevoit să intervin absolut deloc după conversie. Cine are o problemă cu acest aspect să fie sănătos. Voi posta o arhivă cu cadre la rezoluție maximă precum și fișierele ORF, așa încât să fie toată lumea mulțumită.    Citirea acestui material NU ESTE OBLIGATORIE.

  Voi scrie acest material încercând să exprim senzațiile prin care am trecut din momentul în care am hotărât să provoc soarta, renunțând la titlul de Ambasador Nikon în Romania, ptr. a mă arunca cu capul înainte într-o mare învolburată și plină de necunoscute. Cu numai câteva luni în urmă dovedeam ignoranță, râzând de sistemele mirorless, indiferent de cine le produce. Ce-i drept, eram atras de…

Despre pozografi. Care este...

Așezați-vă bine în scaun, eventual cu o pastilă de inimă la îndemână, că o să vă doară! e din categoria - Lumea-i rău și are arme. Capitolul - Viața-i greu.

     *   Pozograful începător - a fost creat de Dumnezeul pozografilor, din masa amorfă a selfiștilor, care se trag în telefoane. Este mana cerească a producătorilor și vânzătorilor de echipamente, deoarece, dacă-i lasă tata lor, vor achiziționa tot felul de echipamente inutile, crezând că posesia unei pianine în sufragerie te face automat Pianist. Sau Pianinist...
 Vor citi pe nerăsuflate tot ce găsesc pe net, evident fără să poată discerne gunoiul de informația reală, apoi se vor atașa de o marcă foto, în funcție de ce au în posesie cei cu care interacționează. Trebuie tratați cu atenție, deoarece chiar au nevoie de ajutor, iar dacă vrei să-ți faci o armată de susținători în viitor, ei reprezintă cel mai bun material, deoarece sunt încă maleabili, poți să-i frămânți relativ tare, ptr a-i modela. De obicei nu vin în turele mel…

Despre editare, ptr puriști, hartiști și tot felul de triști.

Mai fac greșeala și postez din când în când cadre dificile, activând imediat câte un odihnit ce nu a ieșit probabil la fotografiat atât de des, sau pe distanțe suficient de mari de fotoliul din care emite un devastator - "PRELUCRATĂ! Putem vedea una needitată?"

La un moment dat, o domnișoară de la arte a comentat și ea, sugerând că de fapt eu sunt bun la editare, prelucrând pozulicile mediocre până la nivel comercial de wow. Domnișoara mea dragă, de ce nu ieși dumneata ziua din casă până nu te dai cu fond de ten, rimel și ruj? Ți-e rușine cu tine Raw? Ziceți că nu e corect ce fac? Vă permiteți voi pare să fiți corecți până la extrem? Hai să vă văd!

  Hai să vedem cum este și cu editatul/prelucratul acesta în fotografie. Am să expun poziția mea vis a vis de subiect. Consider că fotograful nostru nu alterează fotografia atât timp cât nu adaugă informație (elemente de imagine) care nu se regăsea în scena fotografiată. Senzorii aparatelor foto digitale au un comportament lin…