Treceți la conținutul principal

Gaita, Ticleanul si lacul Sf. Ana



  Dupa workshop nu am plecat acasa, impreuna cu Bogdan Ciungara am mers doua zile cu noaptea-n cap sa pozam lacul Sf. Ana. Treceam prin Bixad, mai aruncam cateva priviri pe dealurile din jur si asteptam o atmosfera cat mai fotogenica, dar socotelile noastre erau total diferite de realitatea din teren;




Speram sa avem cer albastru cu nori razleti, sau ceata densa, dar am avut parte doar de ceva intermediar, o lumina plata, gri, care nu ne ajuta deloc;





asa ca am inceput sa pozam pietroaie;


Cand ne-a lovit foamea am scos un colac secuiesc, am consumat cam o treime din el, si restul l-am lasat pe o banca de langa balta. Am mai cautat noi niste unghiuri artistice, compozitii inedite, dar nimic nu se lega.
  Si ne-a lovit iar foamea, dar ia colacul de unde nu-i! Am suspectat cainii, dar saracii au stat numai cu noi, am suspectat turistii, dar nu era tipenie de om, am suspectat vantul, dar abia adia o briza usoara...
WTF! Trebuia dezlegat misterul, asa ca am pus la bataie al doilea colac. Si nu a durat mult timp sa gasim vinovatul:



 Gaița (Garrulus glandarius), o pasăre din familia corbului (Corvidae) care ciordeste tot ce vede interesant. La fel ca si Cotofana poate sa va fure cheile de la masina lasate la vedere, sau lucrurile stralucitoare cum ar fi bijuteriile. Atentie mare! Si poate imita diferite pasarele ori sunete pe care le aude, astfel poate sa imite alarma de la masina, sau o drujba ce taie un copac, au fost cazuri cand padurarii erau indusi in eroare de sunetul drujbei si cautau hoti de lemne aiurea prin padure.
 Daca tot am gasit-o, ne-am zis: "De ce nu o sedinta foto cu Gaita?".  Am scos teleobiectivele si ne-am lasat dusi de evenimente. Evident ca proviziile noastre se topeau vazand cu ochii;



 Am ajuns la un moment dat sa cersim cateva felii de paine de la putinii turisti care au inceput sa apara prin zona...
 Dar rezultatele au estompat rapid acele mici umilinte;








 Treceau orele precum minutele, iar cardurile deveneau neincapatoare, am mai sters din cadrele slabute atunci cand a inceput o ploaie usoara;


  Si am trecut la fotografii cu pasarile in zbor - BIF - cel mai dificil stil de Wildlife. La BIF iese in evidenta capacitatea fotografului de a folosi la max. potentialul aparatului precum si viteza de adaptare la conditiile de iluminare. Orice slabiciune in lantul fotograf-aparat-obiectiv duce la un dezastru, cadrul fiind de nefolosit. Tineti cont ca timpul alocat modificarilor parametrilor - incadrarii - fosusarii - decalansarii este de aprox 1-2 sec. Daca nu faci tot in 2 sec ai probabil de asteptat alte cateva ore, sau zile (functie de specie) pana se iveste urmatoarea ocazie. Dar satisfactia reusitelor este pe masura efortului;








   La un moment dat, intrand in padure mai adanc, am descoperit inca un subiect aviar, de data asta unul micut si rapid ca argintul viu : Ticleanul - Nuthatch (Eurasian) - Sitta europea.





  Ei bine asta ne-a dat ceva batai de cap. La fel ca Pitigoii, nu sta locului mai mult de 2-3 secunde, iar in acele secunde se misca ca un apucat, de-ti ies toate cadrele neclare. Timpul de expunere nu poti sa-l maresti, deoarece activitatea se desfasoara in inima padurii si nu ai lumina... Fara un obiectiv luminos este greu cu pasarica asta.
  Foarte amuzanta pozitia lui specifica, cu corpul in jos si capul ridicat obraznic:






  Postura este posibila datorita ghearelor dezvoltate ce-i permit sa mearga cu capul in jos si pe stanci, nu numai pe scoarta copacilor. Pe astia i-am hranit in asa hal ca au inceput sa ascunda semintele si firmiturile de paine la vedere prin copaci;


 Greseala penalizata imediat de o Gaita care statea ascunsa mai sus si urmarea plecarea Ticleanului ptr a fura mancarea depozitata de acesta;


 Ne pufnea mereu rasul de naivitatea Ticlenului, care se agita ca un apucat sa adune tot ce lasam noi pe jos, si perseverenta Gaitei care aduna metodic proviziile.

 Ei bine, tot umbland asa prin padure am dat si de cumatra:



 care ne-a insotit mergand paralel cu drumul nostru;







pana la un luminis marginit de un drum asfaltat. Aici era clar ca astepta ceva de la noi, dar cum eram deja usurati de talharii de peste zi, nu mai aveam ca sa-i dam si ei. Asa ca am incercat in gluma sa o pacalesc ca-i arunc mancare folosind o piatra, iar uimirea noastra a fost fara margini cand Vulpea a inceput sa vina spre noi in salturi. Va dati seama ce dezamagire pe ea cand si-a dat seama ca am pacalit-o cu o piatra, priviti momentul si figura ei care spune totul:



 S-a indepartat suparata, astfel am putut sa-i admir superba blana de iarna in timp ce se pierdea printre tufisuri;


Comentarii

  1. Un adevarat recital color! Felicitari, Maestre!

    RăspundețiȘtergere
  2. Daca a-si citi asta undeva pe un site, a-si spune ca sunt "povesti vanatoresti" dar pentru ca am fost acolo .... parca simt si acum sentimentul si vad gaita cea hoata.
    Super povestirea si desigur super fotografiile (era de asteptat).
    Bafta si sa ne revedem curand in locuri cu pasari in focus.

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc, dar te rog frumos, mai usor cu Maestri! Ca parca ma simt mort, cu statuie. Bine, acum cica nu-ti mai fac statuie, te impaiaza direct, si-ti pun ochi din aia de plastic!:)

    RăspundețiȘtergere
  4. Ati cam amagit cumatra vulpe (cred ca era si ea moarta de foame)... insa seria de fotografii este una reusita. Preferatele mele sunt: prima (datorita nuantei albastrui, timpul de expunere ceva mai lung, incadrare) si penultima poza cu gaita (pozitia cu picioarele la orizontala, sharpness-ul si regula treimilor data de sol, pasare, lod de aterizare). Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  5. Deja se zgarie multi la pozele cu wildlife! Ma zgarii si eu! O sa dea astia de la blogspot ban pentru vizitatorii la blogul tau in curand! Din cauza traficului :).

    Ca de obicei superbe fotografiile si superba relatarea!

    P.S. M-am uitat in ochii vulpei si am zis "I feel you" Hihi!

    RăspundețiȘtergere
  6. Foarte fain! Foarte! Si chiar asa...invidia-i peste capul unora. Si-al meu, desigur :)).

    RăspundețiȘtergere
  7. Cornea Raducu Sabin7 noiembrie 2011, 20:21

    Daca faci vreodata WS de wildlife sa nu anunti pe blog. Ca vor veni cu sutele :).

    RăspundețiȘtergere
  8. Cuvintele sunt de prisos când vezi asemenea imagini!Nu pot să spun decât MINUNAT!

    RăspundețiȘtergere
  9. sa va fie rusine!!!...din partea cumetrei :)))

    RăspundețiȘtergere
  10. Felicitari, am petrecut un timp indelungat pe acest blog si am vazut niste fotografii impresionante. O intrebare: in imaginile cu lacul - chiar asa se vedea si in realitate reflexia? sau este editata puternic?

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Review Olympus OM D E-M 1 MkII. Sau cum să câștigi atunci când toți cred că ai pierdut....

Toate fotografiile din acest review au fost trase în format ORF și convertite în Tiff/Jpeg cu programul PhaseOne - Capture1.  Deoarece trag doar Neutral iar culorile și contrastul în acest caz sunt mai șterse decât ce vedem în realitate am prelucrat fotografiile la nivel de contrast și saturație. Sunt și multe cadre la care nu am fost nevoit să intervin absolut deloc după conversie. Cine are o problemă cu acest aspect să fie sănătos. Voi posta o arhivă cu cadre la rezoluție maximă precum și fișierele ORF, așa încât să fie toată lumea mulțumită.    Citirea acestui material NU ESTE OBLIGATORIE.

  Voi scrie acest material încercând să exprim senzațiile prin care am trecut din momentul în care am hotărât să provoc soarta, renunțând la titlul de Ambasador Nikon în Romania, ptr. a mă arunca cu capul înainte într-o mare învolburată și plină de necunoscute. Cu numai câteva luni în urmă dovedeam ignoranță, râzând de sistemele mirorless, indiferent de cine le produce. Ce-i drept, eram atras de…

Olympus OM D E-M 1 Mk II review - or how can you win, when everyone else thinks that you have lost…

Note: All photos presented in the following review have been shoot in RAW format and were converted to TIFF/JPEG using PhaseOne - Capture 1 software. Because my default settings are all on Neutral and therefore both the colors and the contrast will be a bit faded compared to what our eyes will perceive, I had to edit the photos to add some contrast and saturation to be able to reflect the real colors. This was not the case for all photos that are presented below, as for some of them I did not had to adjust anything once the RAW was converted to TIFF/JPEG. Whoever has any issues with this can consider it it’s own problem. I will add as part of an archive full size photos as well as the RAW files, thus making everyone happy. By the way: reading this review is not a mandatory thing!
I shall start writing this review, by trying to express the feelings that I’ve had the moment when I have decided to challenge my fate by renouncing the honorary title of Nikon Ambassador, only to throw myse…

Despre editare, ptr puriști, hartiști și tot felul de triști.

Mai fac greșeala și postez din când în când cadre dificile, activând imediat câte un odihnit ce nu a ieșit probabil la fotografiat atât de des, sau pe distanțe suficient de mari de fotoliul din care emite un devastator - "PRELUCRATĂ! Putem vedea una needitată?"

La un moment dat, o domnișoară de la arte a comentat și ea, sugerând că de fapt eu sunt bun la editare, prelucrând pozulicile mediocre până la nivel comercial de wow. Domnișoara mea dragă, de ce nu ieși dumneata ziua din casă până nu te dai cu fond de ten, rimel și ruj? Ți-e rușine cu tine Raw? Ziceți că nu e corect ce fac? Vă permiteți voi pare să fiți corecți până la extrem? Hai să vă văd!

  Hai să vedem cum este și cu editatul/prelucratul acesta în fotografie. Am să expun poziția mea vis a vis de subiect. Consider că fotograful nostru nu alterează fotografia atât timp cât nu adaugă informație (elemente de imagine) care nu se regăsea în scena fotografiată. Senzorii aparatelor foto digitale au un comportament lin…