Treceți la conținutul principal

Cu Iza, regasind Dobrogea


Deoarece am promis celor prezenti la workshop-ul de la Cetatea Carului ca vom continua in Dobrogea, mi-am alocat cateva zile ptr. o incursiune de recunoastere, nu ptr. ca nu as cunoaste mai toate pietrele din tinutul de nord, dar vroiam sa ma asigur ca nu voi avea surprize la cazarea unui nr. mai mare de oameni. In aceasta perioada am cunoscut-o pe Iza, din Bacau, si  am aflat ca e dispusa sa ma insoteasca daca fac si cu ea portrete prin locurile "magice", asa cum s-a exprimat la prima discutie. Sar peste amanunte si ne trezim in Muntii Macin, pe valea Cozluk, la Pietrele Mariei. Sa cad in cap cand am vazut rochia asta rosie, imediat mi-am reamintit de Chris De Burgh cu celebra lui Doamna in rosu.





  Nu vreti sa stiti ce aventura a fost sa cocot fata cu tocuri pe stancile alea, a avut inspiratia sa-si lase incaltamintea sport acasa, si-a luat doar niste sandale...
 Nu am rezistat mult acolo, caldura ne-a coplesit rapid deoarece m-am apucat sa fac portrete la miezul zilei -  blasfemie curata atunci cand vorbim despre portrete. Am rezolvat simplu - contralumina.
 Apoi fuga la masina, hidratare si pregatirea ptr. cateva cadre de umplutura:





  Lumina cumplita, de sus si dura. Rezolvat cu o palarie.
 Spre seara deja eram la Enisala, langa Bagdad (Babadag).


Soarele cobora asa ca mi-am reglat aparatele pe niste siluete, am subexpus la ele  cam 2-3 diafragme, sa-mi iasa soarele cat mai rosu





 La prima am folosit un blitz, ptr. lumina de umplere (fill-in) la restul am lasat asa cum a vrut aparatul, fara blitz.
 Iar pentru ca vantul batea din ce in ce mai tare, am scos artileria grea, o bucata de material negru, lunga de cativa metri:





Asa ne-a prin noaptea pe la ruine, unde ne-am intors cu putin inainte de rasarit:




 Si Doamne, ce rasarit!!!


 Am trecut iar la siluete:




 apoi la cadre comune:



 A urmat o cautare prelunga, care ne-a purtat aproape de Capidava, unde am gasit ultimul lan de Floarea Soarelui.  De fapt erau uscate, dar printre ele mai rasareau ici colo si unele abia inflorite:




 Si Iza a pozat fericita,



pana in clipa in care a intepat-o albina:


asa ca am parasit lanul in hohote de plans si ne-am pierdut in Padurile Casimcei:



  Cand vom gasi iesirea povestile vor continua...

Comentarii

  1. Frumoase sunt toate,dar cele cu materialul negru sunt superbe!Bine ai revenit pe tărâm dobrogean :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Fantastice cadre! Felicitari amandurora!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Review Olympus OM D E-M 1 MkII. Sau cum să câștigi atunci când toți cred că ai pierdut....

Toate fotografiile din acest review au fost trase în format ORF și convertite în Tiff/Jpeg cu programul PhaseOne - Capture1.  Deoarece trag doar Neutral iar culorile și contrastul în acest caz sunt mai șterse decât ce vedem în realitate am prelucrat fotografiile la nivel de contrast și saturație. Sunt și multe cadre la care nu am fost nevoit să intervin absolut deloc după conversie. Cine are o problemă cu acest aspect să fie sănătos. Voi posta o arhivă cu cadre la rezoluție maximă precum și fișierele ORF, așa încât să fie toată lumea mulțumită.    Citirea acestui material NU ESTE OBLIGATORIE.

  Voi scrie acest material încercând să exprim senzațiile prin care am trecut din momentul în care am hotărât să provoc soarta, renunțând la titlul de Ambasador Nikon în Romania, ptr. a mă arunca cu capul înainte într-o mare învolburată și plină de necunoscute. Cu numai câteva luni în urmă dovedeam ignoranță, râzând de sistemele mirorless, indiferent de cine le produce. Ce-i drept, eram atras de…

Despre pozografi. Care este...

Așezați-vă bine în scaun, eventual cu o pastilă de inimă la îndemână, că o să vă doară! e din categoria - Lumea-i rău și are arme. Capitolul - Viața-i greu.

     *   Pozograful începător - a fost creat de Dumnezeul pozografilor, din masa amorfă a selfiștilor, care se trag în telefoane. Este mana cerească a producătorilor și vânzătorilor de echipamente, deoarece, dacă-i lasă tata lor, vor achiziționa tot felul de echipamente inutile, crezând că posesia unei pianine în sufragerie te face automat Pianist. Sau Pianinist...
 Vor citi pe nerăsuflate tot ce găsesc pe net, evident fără să poată discerne gunoiul de informația reală, apoi se vor atașa de o marcă foto, în funcție de ce au în posesie cei cu care interacționează. Trebuie tratați cu atenție, deoarece chiar au nevoie de ajutor, iar dacă vrei să-ți faci o armată de susținători în viitor, ei reprezintă cel mai bun material, deoarece sunt încă maleabili, poți să-i frămânți relativ tare, ptr a-i modela. De obicei nu vin în turele mel…

Despre editare, ptr puriști, hartiști și tot felul de triști.

Mai fac greșeala și postez din când în când cadre dificile, activând imediat câte un odihnit ce nu a ieșit probabil la fotografiat atât de des, sau pe distanțe suficient de mari de fotoliul din care emite un devastator - "PRELUCRATĂ! Putem vedea una needitată?"

La un moment dat, o domnișoară de la arte a comentat și ea, sugerând că de fapt eu sunt bun la editare, prelucrând pozulicile mediocre până la nivel comercial de wow. Domnișoara mea dragă, de ce nu ieși dumneata ziua din casă până nu te dai cu fond de ten, rimel și ruj? Ți-e rușine cu tine Raw? Ziceți că nu e corect ce fac? Vă permiteți voi pare să fiți corecți până la extrem? Hai să vă văd!

  Hai să vedem cum este și cu editatul/prelucratul acesta în fotografie. Am să expun poziția mea vis a vis de subiect. Consider că fotograful nostru nu alterează fotografia atât timp cât nu adaugă informație (elemente de imagine) care nu se regăsea în scena fotografiată. Senzorii aparatelor foto digitale au un comportament lin…