Pagini

sâmbătă, 17 septembrie 2011

Cu Iza, regasind Dobrogea


Deoarece am promis celor prezenti la workshop-ul de la Cetatea Carului ca vom continua in Dobrogea, mi-am alocat cateva zile ptr. o incursiune de recunoastere, nu ptr. ca nu as cunoaste mai toate pietrele din tinutul de nord, dar vroiam sa ma asigur ca nu voi avea surprize la cazarea unui nr. mai mare de oameni. In aceasta perioada am cunoscut-o pe Iza, din Bacau, si  am aflat ca e dispusa sa ma insoteasca daca fac si cu ea portrete prin locurile "magice", asa cum s-a exprimat la prima discutie. Sar peste amanunte si ne trezim in Muntii Macin, pe valea Cozluk, la Pietrele Mariei. Sa cad in cap cand am vazut rochia asta rosie, imediat mi-am reamintit de Chris De Burgh cu celebra lui Doamna in rosu.





  Nu vreti sa stiti ce aventura a fost sa cocot fata cu tocuri pe stancile alea, a avut inspiratia sa-si lase incaltamintea sport acasa, si-a luat doar niste sandale...
 Nu am rezistat mult acolo, caldura ne-a coplesit rapid deoarece m-am apucat sa fac portrete la miezul zilei -  blasfemie curata atunci cand vorbim despre portrete. Am rezolvat simplu - contralumina.
 Apoi fuga la masina, hidratare si pregatirea ptr. cateva cadre de umplutura:





  Lumina cumplita, de sus si dura. Rezolvat cu o palarie.
 Spre seara deja eram la Enisala, langa Bagdad (Babadag).


Soarele cobora asa ca mi-am reglat aparatele pe niste siluete, am subexpus la ele  cam 2-3 diafragme, sa-mi iasa soarele cat mai rosu





 La prima am folosit un blitz, ptr. lumina de umplere (fill-in) la restul am lasat asa cum a vrut aparatul, fara blitz.
 Iar pentru ca vantul batea din ce in ce mai tare, am scos artileria grea, o bucata de material negru, lunga de cativa metri:





Asa ne-a prin noaptea pe la ruine, unde ne-am intors cu putin inainte de rasarit:




 Si Doamne, ce rasarit!!!


 Am trecut iar la siluete:




 apoi la cadre comune:



 A urmat o cautare prelunga, care ne-a purtat aproape de Capidava, unde am gasit ultimul lan de Floarea Soarelui.  De fapt erau uscate, dar printre ele mai rasareau ici colo si unele abia inflorite:




 Si Iza a pozat fericita,



pana in clipa in care a intepat-o albina:


asa ca am parasit lanul in hohote de plans si ne-am pierdut in Padurile Casimcei:



  Cand vom gasi iesirea povestile vor continua...

4 comentarii:

  1. Frumoase sunt toate,dar cele cu materialul negru sunt superbe!Bine ai revenit pe tărâm dobrogean :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Fantastice cadre! Felicitari amandurora!

    RăspundețiȘtergere