Chipul Dobrogei

2008, Iulie, cald. Foarte cald, si valuri de praf. Uneori zaresc fum peste Dobrogea. Strabat agale drumurile si imortalizez crampeie de viata, secvente nespectaculoase, pe care nu le gasesti in albumele cu fotografii sablon, facute dupa reteta. Nu caut babe tesand, ciobani turnand lapte sau facand branza... de fapt nici nu stiu ce caut, privesc, si astept. Privesc. Acolo unde multi nu pot sa se uite, ptr ca nu vad nimic. E atat de cald...dar miroase a menta. Ma bucur de asta cand aud strigate, un behait sugrumat...


O oaie moare sub ochi mei, sfasiata de caini salbaticiti, unul este o piticanie sfrijita care trage din prada mai ceva ca un anume premier. Ma simt oaia. Durerea si neputinta. Apoi sangele pateaza a miia oara iarba Dobrogei. Voi fi judecat, ca nu am intervenit. Cu ce drept. Cine sunt eu? Ce e diferit intre cainii aceia si oamenii care ucid mieii de Paste? Iubesc miei, invat de la ei. Sa rabd. Si rabd. Orice. Pana acum.




 Astept furtuna, se pare ca vine peste Europa. Si ne va sterge.


 iar in urma noastra vor ramane animalele


dar sper sa nu se repete povestea din Ferma animalelor


Iar pana atunci eu le privesc, iar ele rad de mine:


altele imi arata limba





Ca un facut, sunt de rasul lumii. Incep sa rad si eu, si sigur acum razi si tu de mine.
Doar broscoiul asta priveste impasibil cum lumea se duce, chiar si pasarile care se hranesc cu broscute par sa-l ignore. Un intelept.



Si cand incep sa-l inteleg descopar CHIPUL DOBROGEI:

Asta este imaginea ei, o fetita timida  murdara de parf,  care nu stie cati ani are, care vorbeste greoi si are o cruciulita de aluminiu legara la gat cu nailon pescaresc. Dar care este atat de frumoasa! Oriunde as merge in lume port in suflet sclipirea ochilor, melanj al tuturor neamurilor care s-au rostogolit peste Dobrogea.

Comentarii

  1. Mircea. Nu ești numai fotograf....
    Te apreciez. Sincer.
    Ma intorc cu gandul la multi ani in spate.
    Suntem cam de aceeasi varsta, am inceput fotografia cam in acelasi timp, cam in acelasi fel, cand tatal a cumparat un CMEHA si trei filme. Aici s-a rupt filmul in cazul meu. Din cauza problemelor financiare, tatal meu nu mi-a dat libertate in fotografie. Si totul s-a intrerupt. Tu ai continuat, iar rezultatele pasiunii tale se vad acum. În ceea ce mă privește, continui și eu așa cum pot.
    Ma intreb: exista vreo imagine pe care sa o ratezi? Poate da, poate nu. Oricum îți apreciez fotografiile și le consider "lucrari" nu poze.
    Succes în continuare.

    RăspundețiȘtergere
  2. spectaculoase...

    ai cateva memorabile.

    imi place ca le gandesti, ca au o poveste.
    cum a spus si Dan: "Nu ești numai fotograf....".
    cum ai spus si tu: "nu stiu ce caut, privesc, si astept. Privesc." Tu fotografiezi cu inima.

    RăspundețiȘtergere
  3. Se spune ca ochii sunt ferestrele sufletului. Si ca obiectivul foto ar trebui sa redea ceea ce ochiul din spatele aparatului vede. Am observat multa pasiune, mult suflet in toate cadrele dvs! Au darul de a-l transpune pe privitor in atmosfera fiecarui loc. Felicitari pentru toate aceste realizari care presupun nu doar talent, ci si multa munca si rabdare, sunt convinsa! Lumina cat mai buna si cat mai multa inspiratie pe mai departe!

    RăspundețiȘtergere
  4. Multumesc! Incerc doar sa va fac sa simtiti ceea ce am simtit eu in momentele respective. Daca reusesc asta, atunci merita orice efort!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

OM 1 - Preview. The Show Must Go On!

Cum e cu Autofocus-ul

Olympus OM D E-M 1 Mk II review - or how can you win, when everyone else thinks that you have lost…